M. Perone (1982) - Il bacio della volpe

Titlu: Sărutul Zânei Vâlpoaicei

Pictura în ulei pe pânză (cm 40×30), semnată în partea de jos-dreapta M. Perone, se prezintă ca o operă de rafinată sensibilitate figurativă contemporană, însuflețită de un realism magic și o atmosferă de basm blând.

La centru compoziției domină o figură feminină de o frumusețe eteră, o tânără cu părul lung de foc – un roșu cald, cuprat și luminos – care îi cade în valuri moi și sinuoase peste umeri și spate, ajungând aproape să atingă apa. Chipul, profile delicat și contemplativ, este înclinat cu blândețe în jos: ochii sunt semicprehizi într-o expresie de tandrețe intimă, buzele ușor desfăcute atind, într-un sărut ușor și reverențios, botul ascuțit și ascuțit al unei vulpi roșii.

Vulpea, cu blana roșiatică-aurie vie și moale redată cu pensule fluide și sigure, apare parțial scufundată în apa stagnantă; botul este întins în sus, ochii închiși, lucioși, privesc tânăra cu încredere absolută, aproape complice. Vârful negru al nasului atinge buzele tinerei într-un contact intim și simbolic, în timp ce o labă din față o mângâie cu delicatețe bărbia, sigilând legătura tăcută dintre cei doi.

Fata este scufundată până la piept într-o oglindă de apă închisă, străbătută de nuferi în floare: petalele albe pure cu inimi aurii se deschid în prim-plan și în fundal, creând ritmuri circulare și luminoase care contrastează cu verdele închis și dens al vegetației înconjurătoare. Frunzele rotunde și lucioase ale nuferilor plutesc în prim-plan, în timp ce tulpini subțiri și înalte ies vertical din adânc, încrucișându-se cu trestii și papură închise care închid spațiul în spate, generând o senzație de intimitate încapsulată, aproape de cuib secret.

Lumina este atenuată, crepusculară, de un verde-auriu filtrat printr-o perdea densă de frunze și ramuri ce se zăresc în fundal: creează jocuri de reflexe pe apa nemișcată, aprinde străluci de roșu-auriu pe păr și pe blana vulpii, modelează cu delicatețe volumele corpului feminin învelit într-un voal diafan, aproape transparent, care se confunde cu apa însăși, sugerând o fuziune mitologică între elementul uman, animal și natural.

Paleta este dominată de verzi profunzi și smaraldini, roșii calzi și intens, albi strălucitori ai nuferilor și accente de aur palid în inimile florilor și în reflexii. Pictura este fină, dar nu lucioasă, cu o materie consistență și catifelată care redă senzația tactilă a apei proaspete, a părului mătășos, a pielii diafane.