Agathe Toman - Cloud #3 - 3/15

Această operă face parte din „COLLECTIEA PARTAGÉE” a artistului. Hârtie de artă lucioasă, Fine Art. Fotografie de artă cu granulație. Fotografiata la Hossegor, Franța. Vara 2021. Fotografia va fi expediată înfășurată, neînră mată, iar la ea va fi atașat un certificat de autenticitate, completat și semnat de artist. Operă numerotată, semnată manual, în față și pe verso. Agathe Toman este cotată la Sotheby’s din 2021.

Biografia artistei:
Născută în 1989, de origini franceze, austriece și cehe, Agathe Toman este o artistă pluridisciplinară franceză ale cărei talente se întind de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. După studii la celebra École de la Chambre Syndicale de la Couture Parisienne și anii petrecuți ca stilistă în case de haute couture frințe în Paris, în urmă a 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită astăzi în Landes de doisprezece ani, Agathe se afirmă ca o figură în ascensiune pe scena artei contemporane, apreciată atât pe scena națională, cât și internațională.

Cotată la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost scoase la licitație de trei ori, ceea ce atestă ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercurile de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse galerii, în special la Art Paris, i-au adus un mare succes, consolidând prezența sa în numeroase colecții private din întreaga lume.

Paleta lui Agathe favorizează nuanțe profunde de negru și albastru, un cromatic discret în mișcare. Picturile sale folosesc pigmenți curați, cerneală, uleiuri și anume acrilice de o intensitate uluitoare, care tind să reia legăturile cu lucruri ascunse, purtând privitorul în afara vizibilului. Pânza exercită un putere, oferindu-se ecoul propriilor sale experiențe.

Desenele sale, realizate cu pixul Bic, sunt încărcate cu o forță de atracție destabilizantă.
Fotografiile lui Agathe tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, reminiscențe ale unei pedepite perfecte, care era începutul nostru.
Sutele sale de poezii reprezintă universul ei cu un lirism caracterizant operei sale. Primul său volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

În plus față de practica sa artistică, Agathe este profund angajată în studiul psychoanalizei în analiza transactională, pe care o urmează de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de noi nivele de materie.

Agathe nu își separă arta de angajamentele sale sociale. Ea își concentrează opera pe teme cruciale precum sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt doar prezente în arta ei; ele reprezintă o parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Lucrarea ei a fost recunoscută și sărbătorită în mai multe publicații de renume, printre care Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul ei notabil în domeniul artei contemporane.

Agathe Toman continuă să fascineze și să inspire un public global, oferind prin operele sale o fereastră către complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împărtășește cu o generozitate impresionantă.

„VIZIUNEA MEA:
Lucrarea mea explorează legăturile profunde dintre psihic și trup, țesând dialoguri între spirit și materie. Întreb modul lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile, cât și inexplicabile, care apar.
Explor temele identității, memoriei, naturii umane și relația dintre individ și mediul său. Operele mele sunt încărcate cu o profunzime emoțională și cu o tensiune anume, invitând privitorul la o reflecție introspectivă, deschizândă o trecere spre inconștient.

Îmi înscris această voință în materialitatea însăși a operelor mele: rezolut abstracte, monocrome, nuanțate, acolo unde întunericul coabitează cu lumina, albastrul clipocind la contactul cu negrul, sau luminându-se singur. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, lipsită de orice imitare, declanșând emoția pură, provocând trezirea Invizibilului; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare nerostite.

O apropiere minuțioasă între mâinile mele și pigmenți, grafite, stiloul-bila și picturi, prin depozitarea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat necontrolat. O singularitate intensă.
Lucrez astfel pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, a-i insufla din mine, pentru trezirea Sinelui.

Există întotdeauna ceva ce nu am intuït niciodată. Ceva neașteptat. Acea intensitate inexplicabil comprimă, subtil amplificată, care ne subjuguă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, transformă privitorul prin forța lor. Emergenta unei amprente decisiv unice, o abstracție lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, fire ale sufletului meu, invitând pe ale altora să se contopească în ele.
Valoarea lor nu este estetică, ci constă în vibrațiile pe care operele mele le creează în privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc, nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le consider drept ființe active, creând conexiuni noi între Noi, în noi.

Privitorul devine la rândul său creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Mă angajez într-un drum spre o nouă viziune asupra Fiului, a Sinelui, a lumii și a celorlalți.

Dacă privitorul se lasă să fie invitat acum, sunt rezonanțe psihice care se acordă într-o singură simfonie, un dialog începe să se instantiate, un ritm se simte. O anamorfose a sufletului său se conturează, un reflex in controlabil. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență solicitantă.

Vreau ca operele mele să ascută spiritele umane, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, ca unele cuvinte să răsune.
Ceea ce este important este ceea ce opera mobilizează în noi, și rezultatul acestei întâlniri.

„Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivantă. Suferim din cauza a ceea ce este blocat psihic sau în așteptarea înscrierii psihice. Fiinta umană nu suferă doar din cauza evenimentelor sau a anumitor gânduri, ci pentru că anumite procese din ea nu au găsit un ogor, un ecou, o ascultare, un receptacol și rămân în rătăcire.” René Roussillon - Manual de psihologie și psihopatologie a clinicii generale, pagina 146.