Carlo Zauli (1926-2002) - Sfera

Carlo Zauli
(Faenza, 1926 – Faenza, 2002)

muzeul Carlo Zauli din Faenza

Scultură în gres ceramic
Inconfundibilul „Bianco Zauli” (stav coniat pentru artist)

PIEȚĂ UNICĂ

Semnat pe bază

MUCH RAR

DIMENSIUNI
17x17x16

ARTISTĂ:

Carlo Zauli la unsprezece ani se înscrie la Regio Institut d’Arte pentru Ceramică, unde urmează cursurile lui Anselmo Bucci și Domenico Rambelli.

Deportat în lagărul de muncă de la Hülz, în Germania (1944), își va relua studiile doi ani mai târziu, absolvindu-se în 1948. Primele majolici sunt inspirate din modelele culturilor mediteraneene. În 1953 câștigă „Premiul Faenza” la Concursul Național de Ceramică. Anul următor ține prima sa expoziție personală la Cercul artistic din Bologna și participă la X Triennale di Milano (se va întoarce la ea în 1957, ’64 și ’68).

În jurul lui 1957 obține primele glazuri albe la temperaturi înalte și expune la Galeriile Montenapoleone din Milano și la Galeria del Vantaggio din Roma. Profesor la Institutul de Artă pentru Ceramică din Faenza (din 1958), realizează unsprezece basoreliefuri din faianță policromă pentru Palatul Regal de la Bagdad. În 1960 înființează furnajul „La Faenza” și are o expoziție personală la Madrid.

Patru ani mai târziu întărește prietenia cu GIÒ POMODORO și LUCIO FONTANA și participă la o expoziție itinerantă în Japonia.

La mijlocul anilor 60 realizează opere cu geometrie elementară, orientar spre monocromia albului.

Din 1967 începe să se ocupe de sculptură. Se nasc marile Sfere, Roțile, Cuburile și Coloanele, cicluri în care culturile orientale și cercetările plastice moderne se împletesc organic.

În 1972 realizează Marele Rilievo și Coloana pentru Facultatea de Litere a Universității din Bologna. În același an ține expoziții personale la Muzeele Regale de Artă și Istorie din Bruxelles, la Hetjens-Museum din Düsseldorf și participă la o expoziție colectivă la Victoria and Albert Museum din Londra.

În 1973 ia parte la Quadriennale di Roma (va reveni în 1986).

În 1974 prezintă o expoziție itinerantă cu 120 de opere în Osaka, Tokyo, Nagoya și Kyoto.

De-a lungul anilor 80 revine interesul pentru policromie, reia cercetările asupra porțelanului și realizează o serie de opere cu sugestii sexuale explicite.

La începutul anilor 90 o boală severă îl lovește, reducând drastic activitatea creativă.

(Andrea Romoli)