Lídia Vives - Too young for any shit

Tipărire și autenticitate
Tipărire Fine Art pe hârtie Hahnemühle Baryta, cu finisaj extra lucios.
Este livrată semnată și numerotată, cu certificat de autenticitate.

Expediere
Lucrarea este expediată într-un tub sau într-un plic rigid, în funcție de destinație.
În colet sunt incluse mănuși de bumbac și o carte poștală semnată.

DESPRE OPERA — Too young for any shit
Această fotografie a fost creată cu ocazia zilei mele de naștere și ca parte a unei contradicții deliberate.
Fraza scrisă pe tort, Too young for any shit, inversează expresia obișnuită Too old for that shit pentru a contesta normele invizibile care încep să se impună — în special asupra femeilor — când treci de pragul celor peste treizeci.
Dintr-o anumită vârstă pare să se activeze un scenariu nedescris: cum ar trebui să ne vedem, să ne comportăm, să dorim și ce lucruri ar trebui să abandonăm cu discreție.
Estetica tinerelor, ludicul, sensibilul, blândețea sau fabulosul sunt etichetate cu ușurință ca fiind nepotrivite, frivole sau ridicole.
În schimb, maturitatea ni se cere serioasă, reținută, controlată.
Too young for any shit se opune acestei narațiuni.
Scena domestică —tort, tonuri pastel și înfățișare dulce— este construită cu grijă pentru a ascunde o tensiune subtilă: tortul căzut, cuțitul, liniștea pisicii și privirea protagonistei sugerează un moment de pauză mai degrabă decât o sărbătoare.
Sub farmecul aparent apare o rezistență tăcută: decizia de a nu se încadra într-o idee prescrisă de „a te maturiza corect”.
În fond, opera vorbește despre a recâștiga agenția asupra dorinței și identității.
Pentru mine, a crește nu înseamnă a renunța la anumite culori, filme, estetici sau moduri de a te îmbrăca.
Dimpotrivă: adevărata magie a vieții adulte este libertatea de a-mi oferi în sfârșit ceea ce anterior mi s-a fost refuzat.
A alege bucuria, nostalgia sau tandrețea nu pentru imaturitate, ci din convingere.
Această imagine nu încearcă să se opună îmbătrânirii; ci să se opună îmbătrânirii așa cum se așteaptă.
Propune că maturitatea nu este un destinație, ci o construcție personală în care pot coexista joaca, contradicția și plăcerea pe măsură ce trece timpul.