Szilard Banyi - Pietá

Nume: - Szilard Banyi, maghiar, născut în România și care locuiește în Germania din 2021
Titlu lucrare; Tehnică - ulei pe pânză și cărbune pe hârtie
Dimensiuni: 90x70 cm
Semnătură: da, în colțul din stânga
Printuri: indisponibile
Proveniență: nu
Stare: Nou
Expediere: Rulate
Anul: Martie 2026

Bună ziua tuturor! Mă bucur să fiu aici. Sper să vedeți lucrările mele ca făcând parte din mine.
Povestea mea începe când eram mic copil, aveam multe probleme în familie, nu merg treaba bine, dar m-am regăsit în artă. Primul moment când am simțit o atracție pentru artă a fost când mi-a văzut fratele mai mare desenând. Am fost curios, atent, mi-a plăcut...
După o vreme am început să studiez la un liceu de artă în România, unde am absolvit.
Aveam olimpiade în fiecare an, eram mereu primul ales să particip.
Nu am avut multe expoziții din cauza banilor, situația nu era prea bună, cum menționasem. Dar la un moment dat, în timpul liceului, am dat peste o asociație care ajută tinerii cu dificultăți. Acolo am ajuns să-l întâlnesc pe Prințul Charles, în anul 2017, care a colaborat cu acea asociație în România. Ne-a invitat la Londra, eu și câțiva tineri, la un festival, unde i-am făcut și lui un tablou cadou. A fost o experiență uimitoare! Am avut șansa să vizitez Londra și să întâlnesc un om atât de blând și calm. Așadar, sper să ați reușit să mă cunoașteți în mare parte. Lucrările mele reprezintă oamenii, natura, într-un stil contemporan.

Pietà

- Pictura este realizată cu ulei și cărbune pe hârtie puternică. M-am inspirat dintr-o sculptură foarte celebră creată de Ippolito Scalza în 1579, având același titlu.

De asemenea, pictura este o reinterpretare personală a Pietà-ei atemporale, abordată printr-un limbaj vizual contemporan care echilibrează structură și dissolvare. Piécile ies la iveală dintr-o paletă restrânsă, aproape fragilă, unde griurile moi și nuanțele pământii evocă un sentiment de liniște și timp suspendat.

În loc să urmăresc perfecțiunea anatomicală, m-am concentrat pe încărcătura emoțională — tensiunea tăcută dintre prezență și absență, dintre corpul fizic și amprenta lui ce se estompează. Compoziția este intenționat lăsată parțial nerezolvată, permițând privitorului să pătrundă în spațiul picturii și să o completeze prin propria lui percepție.

Gesturi subtile de roșu întrerup suprafața calmă, acționând atât ca puls simbolic, cât și vizual — o urmă de viață, sacrificiu și memorie. Aceste accente nu sunt descriptive, ci evocatoare, ghidând privirea fără a dicta sensul.

Tratamentul cu pensula alterna între pasaje controlate și semne brute, expuse, dezvăluind procesul în sine ca parte a imaginii finale. În acest fel, pictura există între construcție și eroziune, imitând fragilitatea subiectului pe care îl reprezintă.

Această lucrare nu este o reproducere a unei imagini clasice, ci o meditație asupra ei — o reflecție asupra pierderii, delicateței și nevoii umane durabile de a ține și de a lăsa să plece.