Barbara Emerson - Delvaux - 1985

Antichitatea ca sursă de inspirație poate fi văzută în operele lui Paul Delvaux încă de la începutul anilor 1930 și devine mai importantă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, de exemplu prin tema orașului tragic. Interesul său pentru antichitate se caracterizează prin sculptură clasică și îl conduce pe artist către elaborarea unei figuri omenești teatrale. Aceste reprezentări teatrale și dramatice pun în scenă figuri mitice precum Pygmalion, Venus sau Penelopa, precum și sirene, efebi și hamadryade. Delvaux evocă, de asemenea, o anumită sacralitate secretă a așa-numitelor „locuri ale memoriei”, cum ar fi templele și locurile antice precum Acropolele, Olimpia sau Pompeii. Locuri pe care Delvaux le-a vizitat cu prilejul celor două sale călătorii în Italia, în 1937 și 1939, precum și în timpul călătoriei sale prin Grecia în 1956. În final, nu trebuie să uităm un aspect extrem de important al receptării antichității de către Delvaux: melancolia retragerii. Expoziția va prezenta în jur de şaizeci de opere, picturi și desene, dezvoltate în jurul temelor menționate mai sus.