Bachibouzouk (1977) - Haring vs Banksy





| 4 € | ||
|---|---|---|
| 3 € | ||
| 2 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 129542 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Pictură de stradă belgiană în acril de Bachibouzouk (1977), intitulată Haring vs Banksy, ediție limitată 2/20, semnată manual, verde, 84 cm înălime, 60 cm lățime, anul 2026, în condiție Fair.
Descriere de la vânzător
Superbe lucru al artistului bruxellian Bachibouzouk.
În această serie, artistul bruxellian Bachibouzouk joacă cu sărito-motul istoria artei ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o spelă de vopsea. Prin aceste „Conservele cu supă de roșii”, el orchestrează o coliziune vesel improbabilă între trei giganți ai artei contemporane: Haring, Banksy. Un duo pop, urban și clinic, supus unei moramuri de spray, cum numai Bachibouzouk știe să o facă.
Punctul de plecare, evident, este posterul Banksy, lui însuși deja un clişeu (sau un salut al salutului) față de iconicele Campbell’s Soup de Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară în el ca al treilea musketeer. Rezultatul: un dialog între două estetici care niciuna dintre ele nu ceruse interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească, tare, și chiar să râdă.
Sprayurile, alese cu grijă într-o paletă vibrantă, vin să dezobească moștenirea prea cumințeană a atelierelor. Fiecare culoare pare să declare: „Și dacă arta contemporană s-ar opri din a se lua în serios trei minute?”
Dar în spatele umorului, un adevărat gând: Bachibouzouk interoghează repetarea industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat din nou, apoi vopsit peste referințele existente deja derivate? Poate ceva mai onest: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un zbucium cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.
Suprapunând aceste straturi de referințe, artistul transformă conserva — obiect banal, simbol al consumului, idol pop — într-o metaforă a Epocii noastre saturate: totul a fost deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unei mișcări singulare (și câtorva sprayuri bune), apare ceva nou. Puțin ca și cum, în timp ce te învârți într-un muzeu de oglinzi, în cele din urmă îți zărești propria reflexie.
Cu mult spirit, o linie de neromaneală și o luciditate veselă, Bachibouzouk ne reamintește că arta este poate mai întâi un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Și în acest joc, Tomata Soup Can sunt piesele care fac să sară toate lacătele.
Superbe lucru al artistului bruxellian Bachibouzouk.
În această serie, artistul bruxellian Bachibouzouk joacă cu sărito-motul istoria artei ca un copil prea curios care ar fi pus mâna pe un muzeu și pe o spelă de vopsea. Prin aceste „Conservele cu supă de roșii”, el orchestrează o coliziune vesel improbabilă între trei giganți ai artei contemporane: Haring, Banksy. Un duo pop, urban și clinic, supus unei moramuri de spray, cum numai Bachibouzouk știe să o facă.
Punctul de plecare, evident, este posterul Banksy, lui însuși deja un clişeu (sau un salut al salutului) față de iconicele Campbell’s Soup de Andy Warhol. Bachibouzouk se strecoară în el ca al treilea musketeer. Rezultatul: un dialog între două estetici care niciuna dintre ele nu ceruse interlocutor… și totuși, împreună, încep să vorbească, tare, și chiar să râdă.
Sprayurile, alese cu grijă într-o paletă vibrantă, vin să dezobească moștenirea prea cumințeană a atelierelor. Fiecare culoare pare să declare: „Și dacă arta contemporană s-ar opri din a se lua în serios trei minute?”
Dar în spatele umorului, un adevărat gând: Bachibouzouk interoghează repetarea industrială a icoanelor artistice. Ce devine un simbol când este copiat, apoi copiat din nou, apoi vopsit peste referințele existente deja derivate? Poate ceva mai onest: o operă care acceptă că nu s-a născut singură, ci într-un zbucium cultural, un carnaval de imagini și de deturnări.
Suprapunând aceste straturi de referințe, artistul transformă conserva — obiect banal, simbol al consumului, idol pop — într-o metaforă a Epocii noastre saturate: totul a fost deja văzut, remixat, derivat… și totuși, datorită unei mișcări singulare (și câtorva sprayuri bune), apare ceva nou. Puțin ca și cum, în timp ce te învârți într-un muzeu de oglinzi, în cele din urmă îți zărești propria reflexie.
Cu mult spirit, o linie de neromaneală și o luciditate veselă, Bachibouzouk ne reamintește că arta este poate mai întâi un joc: un joc serios, da, dar totuși un joc. Și în acest joc, Tomata Soup Can sunt piesele care fac să sară toate lacătele.

