Agathe Toman - CLOUD #4 11/15

Această lucrare face parte din „COLLECTION PARTAGÉE” a artistului. Papiere fine art glacé.
Fotografie de artă cu granulație. Fotografiata în Hossegor, Franța. Vara 2021.
Fotografia vă va fi trimisă rulată, nu este înrămată, iar la ea va fi anexat un certificat de autenticitate, completat și semnat de artist. Operă numerotată, semnată manual, în față și pe verso.
Agathe Toman artista este cotată la Sotheby’s din 2021.

Biografia artistei :
Născută în 1989, de origini franceze, austriace și cehe, Agathe Toman este o artistă multisciplinară franceză a cărei talent se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. În urma studiilor la prestigioasa școală a Camerei Sindicale de Moda Parisiene și a anilor petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze la Paris, în urmă cu 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită astăzi în Landes de treizeci de ani, Agathe se afirmă ca o figură emergentă pe scena artistică contemporană, apreciată atât pe scena națională, cât și internațională.

Cotată la Sotheby’s din 2021, operele ei au fost scoase la licitație de trei ori, lucru care atestă ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercuri de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse saloane, în special la Art Paris, i-au adus un succes imens, consolidându-și prezența în numeroase colecții private în întreaga lume.

Paleta lui Agathe favorizează nuanțele profunde de negru și albastru, un cromatic discret în mișcare. Picturile ei folosesc pigmenți puri, cerneală, uleiuri și acrilice cu o intensitate uluitoare, care tinde să reunească legături cu lucruri ascunse, purtând privitorul în afara vizibilului. Pânza exercită un putere, oferindu-și ecoul propriei sale experiențe.
Desenele ei, realizate cu pix Bic, sunt încărcate de o forță de atracție destabilizantă.
Fotografiile lui Agathe tulbură prin abstracțiile sale caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, amintire a unei perfecți apesidențe, care a fost la începutul nostru.
Sutele sale de poezii își ritmozează universul cu un lirism caracterizant operei sale. Un prim volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

Dincolo de practica sa artistică, Agathe este de asemenea profund angajată în studiul psihanalaizelor în analiza transactională, pe care o urmează de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de grosimi noi.

Agathe nu separă arta de angajamentele sale sociale. Ea își concentrează opera pe teme cruciale precum sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt doar prezente în arta sa; ele sunt o parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Lucrarea sa a fost recunoscută și comemorată în mai multe publicații de renume, inclusiv Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artelor contemporane.

Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire un public la nivel global, oferind prin operele sale o fereastră spre complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împarte cu o mare generozitate.

"VIZIUNEA MEA :
Munca mea explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între minte și materie. Interoghez modul lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile, cât și invizibile, care ies la iveală.
Explor tema identității, memoriei, naturii umane și relația dintre individ și mediul său. Operele mele poartă o adâncă încărcătură emoțională și o tensiune anume, invitând privitorul la o reflecție introspectivă, deschizând o trecere spre inconștient.

Îmi înscriu această voință în materialitatea însă a lucrărilor mele: profund abstracte, în monochrome, nuanțate, acolo unde întunericul coabită cu claritatea, albastrul fulgeră la contactul negrului, sau se luminează singur. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, eliberată de orice imitare, evocând emoția pură, provocând trezirea Inimii Invizibile; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare neexprimate.

O intimitate minuțioasă între mâinile mele și pigmenți, cărbuni, pixul-ball și picturi, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție, niciodată nu se repetă, un rezultat necontrolat. O singularitate în creștere.
Astfel lucrez pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, a insufla din mine pentru trezirea unui Eu.

Există întotdeauna ceva ce nu era bănuit. Ceva neașteptat. Această inefabil intens comprimat, subtil intensificat, care ne subjuguază și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, transformă privitorul prin forța lor. Emergența unei amprente cu adevărat unice, o abstractie lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, fire ale sufletului meu, chemând pe ale altora să se contopească în ele.
Valoarea lor nu este estetică, ci rezidă în vibrațiile pe care le creează în privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc și nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le consider ca ființe active, creând legături inedite între Noi, în noi.

Privitorul devine la rândul său creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Mă angajez într-un drum spre o nouă viziune asupra Fiului Său, a Sinelui, asupra lumii și a celorlalți.

Dacă privitorul acceptă acum invitația, acestea sunt rezonanțe psihice care corespund și se acordă într-o singură simfonie, se instaură un dialog, se resimte un ritm. O anamorfose a sufletului său se conturează, o reflexie nedomicită. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență exigentă.

Vreau ca lucrările mele să ascută mințile umane, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, să răsune cuvinte în ele.
Ce contează este ceea ce opera mobilizează în noi și rezultatul acestei întâlniri.

„ Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivantă. Noi suferim de ceea ce este blocat psihic, sau în așteptarea înscrierii psihice. Fiinta umană nu suferă doar din cauza evenimentelor, sau din cauza anumitor gânduri, ci pentru că anumite procese din el nu au găsit o oglindă, un ecou, o ascultare, un receptaclu și rămân în acest război." René Roussillon - Manual de psihologie și psychopathologie a clinicii generale, pagina 146.

#Exclusivedfta