Edgardo Rossaro (1882-1972) - Autoritratto

AUTORE

Edgardo Rossaro (1882-1972) pictor italian. Născut la Vercelli în 1882, într-o familie de artiști și patrioți, a modelat identitatea lui creativă între rigoarea educației academice și o participare civică profundă. Am învățat primele rudimente de la tatăl său Ferdinando, și-a perfecționat studiile între Veneția, sub îndrumarea lui Luigi Nono, și Academia Albertina din Torino, pentru ca apoi să se stabilească la Florența unde s-a apropiat de cercuri de avangardă și de pictura Macchiaioli. Un capitol fundamental din viața sa a fost experiența ca voluntar alpin în timpul Primului Război Mondial: pe Dolomiți, Rossaro nu a încetat niciodată să picteze și să deseneze, surprinzând momentele de viață din tranșee și peisaje montane care au ajuns apoi în celebra sa carte de memorii La mia guerra gioconda.

După război, artistul a ales ca locuință definitivă Rapallo, transformând litoralul ligur în unul dintre subiectele preferate ale maturității sale picturale, caracterizată de o căutare necontenită a valorii culorii-lumii. Stilul său, evoluând de la un verism leat spre sinteze aproape postimpresioniste și sugestii romantice amintind de Turner, l-au făcut un portretist și peisagist apreciat, capabil să insufle o senzualitate contemplativă în vederile sale. Dintre operele sale cele mai semnificative se numără portretele burgheziei epocii și vibrantele vederi ale Cadorei și Golfului Tigullio, mărturii ale unei arte care încerca să prindă emoția vizuală prin tușe bogate și contraste tonale abil realizate.

DESCRIERE

"Autoportrét", pastel pe panou, 37*32cm cu ramă, 23*18cm panoul singur, 1963, semnătură, dată și titlu în partea de jos stânga.

Opera oferă privitorului o contactare intensă și aproape fotografică a feței artistului în plin maturitate. Fața, caracterizată prin ochelarii rotunzi tipici și o barbă albă care se estompează lin către bază, iese în evidență cu forță plastică datorită unei compoziții care anulează orice distragere din mediul înconjurător. Trasul este meticulos și vibrant, rezolvat printr-o răsfrângere densă de semne care relevă folosirea pricepută a pastelanului: lumina lovește pielea creând tranziții tonale calde și naturale, în timp ce fundalul închis, jucat pe nuanțe roșcate profunde, accentuează relieful trăsăturilor și lucrarea privirii, încă vie și întrebatătoare.

Opera se situează în faza târzie a producției lui Rossaro, reprezentând o mărturie semnificativă a căutării sale constante a valorii culorii-lumii. Autoportretul a devenit pentru autor o temă recurentă și aproape obsesivă în timpul bătrâneții, un exercițiu de introspecție în care lecția verismului lui Luigi Nono și sinteza Macchiaiolilor se contopeau într-o viziune mai intimă. Pentru a aborda aceste studii fiziognomice, Rossaro privilegia adesea pastelul sau, mai rar, tehnica encaustică, instrumente care îi permiteau să obțină acea arioasă particulară și acea transparență cromatică capabile să nobileze semnul grafical și să redea profunzimea psihologică a subiectului. Operă de frumoasă execuție și interes marcant de colecționare.

CONDIȚIONARE

Condiciunea generală este excelentă. Obiectul este întreg în toate părțile sale, cu cromia și trasul vii și bine lizibile. Rama trebuie înțeleasă ca ofrandă.

Expediere urmărită și asigurată cu ambalaj adecvat.