École de Cuzco (XX) - Archange céleste





| 150 € | ||
|---|---|---|
| 1 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 130595 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Archange céleste, ulei pe pânză din Școala de la Cusco, Peru, perioada 1950–1960, înfățișează un arhanghel ceresc în îmbrăcăminte regală, vândut cu rama.
Descriere de la vânzător
Ulei pe pânză aparținând școlii cusqueene din secolul XX, care reia cu o fidelitate remarcabilă modelele iconografice și estetice dezvoltate în Viceriatul Peru între secolele XVII și XVIII.
Lucrarea reprezintă un arhanghel —posibil identificat în grupa celor numiți „arhangheli arcabuzieri” sau de curte— îmbrăcat în îmbrăcăminte bogată, cu inspirație nobilă, unde se combină elemente militare, curtenoase și simbolice. Se remarcă minuțiozitatea în decorarea textilelor, cu abundență de motive aurii, dantele și broderii care dovedesc persistența gustului baroc andin, caracterizat prin detaliere ornamentală și cromatism vibrant.
Figura este prezentată în poziție frontală, cu atitudine hieratică și solemnă, purtând atribute simbolice — cum ar fi toiagul florit — care întăresc caracterul său celestial. Aripile policromate, cu contrast intens între roșu, verde și albastru, contribuie la dinamismul vizual al compoziției, în timp ce peisajul de fundal, rezolvat într-un mod idealizat, situează scena într-un spațiu atemporal, mai degrabă simbolic decât naturalist.
Din punct de vedere tehnic, lucrarea evidențiază o execuție îngrijită, cu o pensulație precisă în detalii și mai lejeră în fundaluri, urmând schemele tradiționale ale acestei școli. Utilizarea aururilor simulate și accentul pe calitățile textile răspund unei intenții decorative clare, trăsătură distinctivă a producției cusqueene chiar și în cronologii târzii.
Școala cusqueană, apărută după sosirea modelelor europene în Anzi, a dezvoltat un limbaj propriu rezultat din amestecul cultural între tradițiile indigene și pictura barocă spaniolă. În secolul XX, acest stil a fost reinterpretat și continuat de ateliere locale, păstrându-și codurile iconografice și identitatea sa estetică puternică.
Prezintă câteva pliuri și o zgârietură superficială ușoară, vizibile în fotografii, proprii naturii și utilizării sale, fără a afecta în mod semnificativ lectura generală a operei.
Este înrămată, accentuând prezența sa decorativă.
Piesa de mare atractivitate atât pentru colecționari de artă colonială andină, cât și pentru cei care apreciază bogăția simbolică și ornamentală a picturii Hispano-americane.
Povestea Vânzătorului
Ulei pe pânză aparținând școlii cusqueene din secolul XX, care reia cu o fidelitate remarcabilă modelele iconografice și estetice dezvoltate în Viceriatul Peru între secolele XVII și XVIII.
Lucrarea reprezintă un arhanghel —posibil identificat în grupa celor numiți „arhangheli arcabuzieri” sau de curte— îmbrăcat în îmbrăcăminte bogată, cu inspirație nobilă, unde se combină elemente militare, curtenoase și simbolice. Se remarcă minuțiozitatea în decorarea textilelor, cu abundență de motive aurii, dantele și broderii care dovedesc persistența gustului baroc andin, caracterizat prin detaliere ornamentală și cromatism vibrant.
Figura este prezentată în poziție frontală, cu atitudine hieratică și solemnă, purtând atribute simbolice — cum ar fi toiagul florit — care întăresc caracterul său celestial. Aripile policromate, cu contrast intens între roșu, verde și albastru, contribuie la dinamismul vizual al compoziției, în timp ce peisajul de fundal, rezolvat într-un mod idealizat, situează scena într-un spațiu atemporal, mai degrabă simbolic decât naturalist.
Din punct de vedere tehnic, lucrarea evidențiază o execuție îngrijită, cu o pensulație precisă în detalii și mai lejeră în fundaluri, urmând schemele tradiționale ale acestei școli. Utilizarea aururilor simulate și accentul pe calitățile textile răspund unei intenții decorative clare, trăsătură distinctivă a producției cusqueene chiar și în cronologii târzii.
Școala cusqueană, apărută după sosirea modelelor europene în Anzi, a dezvoltat un limbaj propriu rezultat din amestecul cultural între tradițiile indigene și pictura barocă spaniolă. În secolul XX, acest stil a fost reinterpretat și continuat de ateliere locale, păstrându-și codurile iconografice și identitatea sa estetică puternică.
Prezintă câteva pliuri și o zgârietură superficială ușoară, vizibile în fotografii, proprii naturii și utilizării sale, fără a afecta în mod semnificativ lectura generală a operei.
Este înrămată, accentuând prezența sa decorativă.
Piesa de mare atractivitate atât pentru colecționari de artă colonială andină, cât și pentru cei care apreciază bogăția simbolică și ornamentală a picturii Hispano-americane.

