Matteo Ciffo - Reliqua - Dioniso

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Reliqua - Dioniso
- Anul 2026. Editie nr. 1/40 - Semnată și autenticată de către artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Fierbere la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente




Colecția RELIQUA

Reliqua este o colecție de obiecte sculpturale care investighează raportul dintre materie, memorie și esență. Fiecare piesă se prezintă ca un monolit erodat, marcat de timp, care poate adăposti în interiorul său un fragment de classicism: o față, un detaliu anatomic, o prezență atârnată între ruină și sacralitate.
Opera se configurează ca un recipient simbolic și funcțional, capabil să primească ceea ce nu este vizibil: amintiri, emoții, parfumuri.

Colecția pornește de la conceptul de relicvă: obiecte care traversează timpul, purtătoare de semnificație și memorie. Forma monolitică evocă arhetipul pietrei, element primordial și etern, în timp ce eroziunea superficială sugerează trecerea anilor, acțiunea agenților naturali și transformarea continuă a materiei.
Fragmentul clasic încadrat devine o mărturie, un reziduu de frumusețe care rezistă și răsare din nou. La granița dintre protejat, ascuns și închis

Reliqua este gândită ca obiect hibrid între artă și design:
- recipient de esențe lichide sau parfumuri
- difuzor pentru spații cu bețișoare
- custode simbolic al amintirilor personale
- element decorativ cu un impact puternic asupra materiei
Fiecare funcțiune este secundară față de valoarea evocatoare a obiectului, care invită la o relație intimă și personală.


Fiecare piesă produsă în 40 de exemplare, este oricum unică: variațiile cromatice, imperfecțiunile și semnele fac ca fiecare Reliqua să fie irepetabilă.











MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Munca mea pornește de la o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberile de marmură și piatra, pigmenți naturali, pământuri armene, oxide și metale. Nu le consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl văd mai mult ca pe un ritual decât ca pe o sculptură: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica ia naștere din observație și din dorința de a reda viață ceea ce a fost frânt, părăsit sau uitat. Fracturi și resturi, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie primă pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja o istorie în ele. Îi descompun și îi recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine ceva altceva.

Cărarea ia forma unei transformări ce depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape arhetipală. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un statut continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare nemodificat dezvăluie o fire instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxidizeze și să se transforme în timp. Această condiție face materia parte activă a lucrului, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul înconjurător.
Perfecțiunea lasă loc fragilului, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit traseul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sau­le emerg în prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.