Agathe Toman - CLOUD #4 12/15

Această operă face parte din „COLLECTION PARTAGÉE” a artistului. Hârtie fine art glacé.
Fotografie de artă cu granulație. Fotografiata la Hossegor, Franța. Vara 2021.
Fotografia vi se va trimite rulată, nu este înscripționată în ramă, iar la ea va fi atașat un certificat de autenticitate, completat și semnat de artist. Operă numerotată, semnată manual, pe față și pe verso.
Agathe Toman artist este cotată la Sotheby’s din 2021.

Biografia artistului:
Născută în 1989, de origini franceze, austriece și cehe, Agathe Toman este o artistă multidisciplinary franceză a cărei talent se întinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. După studii la prestigioasa Școală a Camerei Sindicale a Aducerii Parisiene și anii petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze la Paris, în urmă cu 9 ani, Agathe a simțit necesitatea de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită în prezent în Landes de treisprezece ani, Agathe se afirmă ca o figură emergentă a scenei artistice contemporane, apreciată atât pe scena națională, cât și internațională.

Cotată la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost scoase la licitație de trei ori, fapt ce atestă ascensiunea sa rapidă și acceptarea în cercurile de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse galerii, în special la Art Paris, i-au adus un succes imens, consolidând prezența sa în numeroase colecții private din întreaga lume.

Paleta Agathei favorizează nuanțele profunde de negru și albastru, un cromatic discret în mișcare. Picturile sale folosesc pigmenți puși, cerneală, uleiuri și acrilici cu o intensitate devastatoare, care tind să reînneste legături cu lucruri ascunse, purtând spectatorul în afara vizibilului. Pânza exercită un putere, oferindu-și ecoul propriilor sale experiențe.

Desenele sale, realizate cu stiloul Bic, poartă o forță destabilizatoare de atracție.
Fotografiile Agathei tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice, ne copleșesc cu senzații calme, reminiscențe ale unei perfecți lipse de greutate, care era la începutul nostru.
Sutele sale de poezii însuflețesc universul său cu un lirism ce caracterizează opera sa. Primul său volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

Dincolo de practica sa artistică, Agathe este de asemenea profund implicată în studiul psychanalizei în analiza tranzacțională, pe care o urmează de patru ani în Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițând integrarea unor dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de grosimi noi.

Agathe nu desparte arta de angajamentele sale sociale. Își concentrează creația asupra unor teme cruciale cum ar fi sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste direcții de reflecție nu sunt doar prezente în arta sa; ele reprezintă o parte integrantă din identitatea sa artistică și din personalitatea sa.

Lucrarea sa a fost recunoscută și sărbătorită în mai multe publicații de renume, printre care Forbes, L’Oeil și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artei contemporane.

Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire publicul global, oferind prin operele sale o fereastră către complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împarte cu o mare generozitate.

"VIZIUNEA MEA:
Munca mea explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând un dialog între minte și materie. Întreb modelele lor de funcționare în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc și vibrațiile, atât perceptibile, cât și inexplicabile, care rezultă.
Explorez teme precum identitatea, memoria, natura umană și relația dintre individ și mediul său. Operele mele sunt încărcate de o profunzime emoțională și de o anumită tensiune, invitând spectatorul la o reflecție introspectivă, deschizând o poartă către inconștient.

Înscriu această voință în însăși materialitatea operelor mele: rezolut abstracte, monochrome, nuanțate, acolo unde întunericul cohabitează cu claritatea, albastrul sclipind la contactul cu negrul, sau iluminându-se singur. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, desprinsă de orice imitare, trezind emoția pură, provocând trezirea Inexistentului; operele mele devin astfel oglinzi ale acestor aspecte interioare nedelevate.

O afinitate minuțioasă între mâinile mele și pigmenții, grafitul, stiloul-bila și culorile, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat necontrolat. O singularitate sporita.
Lucrez astfel pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, a cărei insuflare fac și eu, pentru trezirea unui Eu.

Întotdeauna există ceva ce nu se bănuieste. Ceva neașteptat. Această tensiune intens comprimată, subtil aprinsă, care ne subjugă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, metamorfosează observatorul prin forța lor. Sărindie a unei amprente decisiv unice, o abstracție lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, firele sufletului meu, îndemnând pe alții să se integreze în ele.
Valoarea lor nu este estetică, ea constă în vibrațiile pe care operele mele le creează la privitor. Sunt două sensibilități care se întâlnesc, nu două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le privesc ca ființe active, creând legături noi între Noi, în NOI.

Privitorul devine la rândul său creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Mă angajez într-un drum către o viziune nouă a Fiului Aceluia, a sinelui, a lumii și a celorlalți.

Dacă privitorul se lasă invitat acum, sunt riprespiri psihice care concordează și se acordează într-o singură simfonie, un dialog începe să se instaleze, un ritm se face simțit. O anamorfose a sufletului său se conturează, reflex insesizabil. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență exigentă.

Vreau ca operele mele să lămurească mințile umane, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, să răsune cuvinte în ele.
Important este ce stimulează opera în noi și rezultatul acestei întâlniri.

„Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivantă. Suferim din cauza ceea ce este blocat psihic sau în așteptarea înscrierii psihice. Acel om nu suferă doar din cauza evenimentelor sau anumitor gânduri, ci pentru că anumite procese din el nu au găsit o oglindă, un ecou, o ascultare, un receptor și rămân astfel în rătăcire.” René Roussillon - Manual de psihologie și patologie aclinicii generale, pagina 146.

#Exclusivedfta