Claude Simon - Orion aveugle - 1970

Claude Simon. ORION AVEUGLE

Éditions Skira, coll. “Les sentiers de la création”, Genève, 1970, (21,5 x 16,6 cm), 152 pagini, copertă ilustrată cu clapete.

21 ilustrații alb-negru și color, majoritatea în afara textului.

Editia originală în stare foarte bună, cu excepția unor mici defecte de uzură a coperții și a dosului, interior excelent.

Orion aveugle este un roman publicat la 30 iunie 1970 de Claude Simon la editura Albert Skira, în colecția „Les Sentiers de la création”. Acest text hibrid, care se înscrie în mișcarea Nouveau Roman, se prezintă ca o reflecție asupra procesului de scriere, ilustrată prin reproduceri ale operelor unor artiști precum Nicolas Poussin, Robert Rauschenberg și Picasso.

Narațiunea, structurată în fragmente descriptive și narative împletite, nu urmează o chronologie liniară, ci explorează temele memoriei, războiului și percepției prin motiful gigantei orbi din tabloul lui Poussin. Deși este adesea calificat drept roman, opera se distinge prin structura sa experimentală și prin absența unui paragraf unic, servind drept prefigurare și bază pentru romanul Les Corps conducteurs, publicat în anul următor.

Temele centrale sunt creația literară, războiul (Al Doilea Război Mondial, războiul din Spania), memoria subiectivă și deconstrucția timpului.

Colecția Les Sentiers de la création, publicată de Éditions d’Art Albert Skira între 1969 și 1976, reprezintă o aventură editorială unică la intersecția artelor, literaturii și gândirii vizuale. Condusă de Albert Skira în colaborare cu Gaëtan Picon, această colecție reunește opere inedite ale scriitorilor, artiștilor și gânditorilor importanți ai epocii, invitați să își exploreze propriul parcurs creativ îmbinând textul și imaginea.

Originalitatea colecției constă în principiul său fondator: fiecare autor este nu numai invitat să scrie, ci și să-și ilustreze propriul său volum, fie creând imagini originale, fie alegând reproduceri existente. Acest gest de auto-ilustrare transformă imaginea într-un mijloc de exprimare complementar față de text, uneori chiar în tensiune cu acesta, creând un dialog singular între verbal și vizual.

Autorii participau activ la conceperea machetei, în strânsă colaborare cu echipa editorială, ceea ce întărea unitatea artistică a fiecărui volum.