Amandyne Steropês - l’Enlacement Shibari

Amandyne își descrie procesul artistic ca „destructurarea umanului și a materiei”, în căutarea unei expresii senzuale și senzoriale. Ea reinventează și transformă materia pentru a trezi forța interioară, „energia pură a fiecărui model al ei” pentru a permite relevarea divinului întrupat în fiecare dintre noi.

„Îmi doresc în primul rând ca tablourile mele să vibreze cu pasiunea mea pentru corpuri, misterele lor și viața nestăvilită care le pune în mișcare. Astfel, dau carne senzațiilor mele.”
Utilizarea tehnicii dripping-ului este în inima procesului său creativ. Prima motivație este spontaneitatea și energia: aceasta dă o dinamică reală operei.
Lăsând să se aşeze pe pânză jeturi și stropi într-un mod aleatoriu, ea reușește să capteze — în acest flux de instantaneitate — bucuria și senzualitatea subiectului. În eliberarea de constrângeri și de controlul total, poate să lase loc emoțiilor și stării sale de spirit din momentul respectiv. Dripping-ul îi permite, de asemenea, să creeze pe pânză modele și texturi unice, conferind operelor sale o dimensiune imprevizibilă, pentru a reflecta întreaga frumusețe a corpului.
Ca efect al straturilor succesive de vopsea care se suprapun și se împletesc, tehnica dripping-ului creează o bogăție vizuală și o profunzime fascinantă.

Opera este vândută însoțită de certificat de autenticitate și dovadă de cotare.

„Îmbrățișarea Shibari”
Pânză de in montată pe ștativ
În Îmbrățișarea Shibari, artista răstoarnă codurile unei estetici adesea asociate feminității pentru a explora vulnerabilitatea masculină. Subiectul, un bărbat parțial legat, întruchipează un paradox: constrângerea devine aici un limbaj de putere interioară, de acceptare și de frumusețe reținută.
Cordiile aurii, integrate cu minuțiozitate în material, ies în evidență pe un fundal texturat de o puritate albăstruie. Ele simbolizează atât încarcerarea, cât și legătura — o legătură sacră între corp și minte, între durere și abandon. Strălucirile de roșu și negru acompaniază compoziția, evocând tensiunea, pasiunea și cicatricea emoțională a gestului.
Artița transcende simpla reprezentație fizică pentru a atinge o dimensiune spirituală: aceea în care corpul devine teren de exprimare a fragilității umane, a erotismului sublimat și a căutării echilibrului între dominare și libertate.
Această operă, puternică și introspectivă, invită privitorul să depășească aparențele pentru a interoga propria lui percepție asupra dorinței, controlului și frumuseții detașării.

Această operă, totodată senzuală și spirituală, zdruncină codurile. Ea provoacă, deranjează și fascinează.
O piesă care nu lasă pe nimeni indiferent — o prezență puternică, magnetică, care atrage privirea și se impune într-o colecție contemporană.