Sylvain Barberot - Echo

„Echo” este una dintre operele provenite dintr-o serie de lucrări intitulată „epitaf”.

Ele sunt o modalitate poetică de a îmbrățișa moartea cu poezie, alegând un cuvânt ales într-un mod menit să o sublimească.

Gravura este înnobilată cu aur fin de 22 de carate, ca să amintească iconografia funerară.

Și dacă piatra ar putea să facă ecou pământului pe o linie de creastă?

Morții noștri sunt ecouri ale căror purtători suntem noi. Le transportăm și în carne, nu suntem decât prelungiri ale existenței lor trecute, ca un ecou tăcut.

Artist internațional ale cărui lucrări se bazează pe dicotomia existentă între memorie și uitare.

Memoria este, după părerea mea, elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Totuși, iar în timp ce cultura noastră se străduie să graveze istoria cu dălța, mă străduiesc să inhib, să deconstruiesc, ba chiar să șterg propria mea memorie.
O vastă întreprindere, exercițiul uitării…

Corpul nu este decât suportul acestei memorii de care este dependent, ba chiar necesar. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă.
Și dacă anamneza se traduce din grec ca revenirea amintirii, pentru mine o vânez pentru a mă detașa mai bine de ea.