Michael Joseph (1941-) - Nude on upturned bucket

Aceasta nu este Nivea.
Nu a fost un buget glossy, nici retușuri perfecte, nici departament de publicitate care să netezească fiecare curbă până la supunere. Nu este mai subțire, mai strălucitor, sau perfect din punct de vedere cosmetic — și tocmai de aceea contează.

Ce vedeți aici este un obiect născut în camera obscură, realizat la scară și cu dificultate pe care puțini tipografi s-ar încumeta să o încerce. La o imagine vizibilă de 58 × 44 cm (montură de 70 cm înălțime și 50 cm lățime), acesta este un format mare, awkward și tehnic solicitant pentru o fotografie analogică — mai ales una care a fost tonificată, manipulată, trăită și lăsată să îmbătrânească onest. Suprafața poartă istoria sa: zgârieturi fine, urme, trăsături ale procesului. Nu daune — dovezi.

Imaginea în sine este discret de îndrăzneață. Un nud redus la formă, umbră și sugestie; un corp care se întoarce, refuzând spectacolul, în timp ce devine el însuși spectacol. Ecoul lui Violon d’Ingres al lui Man Ray este de necontestat — dar aceasta nu este o omagere prin imitare. Este un fotograf care lucrează cu lumină, chimie și timp, lăsând imperfecțiunea să vorbească mai tare decât rafinamentul.

Da, nu e la fel de frumos.
Da, nu este prezentat perfect.
Și totuși — este mult mai convingător.

Aceasta este fotografia ca obiect, nu reproducerea. Un moment în care imaginea a trecut prin mâinile fotografului, prin tăvi și tonere, înainte ca lumea să decidă că totul trebuie să fie curat, plat și infinit de repetabil.

Dacă câștigi această licitație, nu vei deține doar o fotografie.
Vei deveni păzitorul unui moment singular din istoria fotografică — unul care nu poate fi niciodată replicat, reprintat sau falsificat convingător.

Man Ray, Violon d’Ingres — aruncă-ți inima afară.