Massuet - Philosophie Moderne - 1752

Știință, adevăr și metafizică în Europa iluminată - Religia rațiunii
Piese de referință ale divulgării științifice din secolul al XVIII-lea, Élemens de la Philosophie Moderne de Pierre Massuet reprezintă una dintre cele mai reușite încercări de a îmbina raționamentul experimental newtonian cu tradiția metafizică franceză. Tipărită la Amsterdam în 1752 de către Chatelain, celebri editori de opere filozofice și morale, această ediție completă în două volume, îmbogățită cu două antiporte alegorice și numeroase plăci pliabile, transformă fizica într-un teatru al luminii, știința într-o experiență morală. Opera este un mic monument al filozofiei iluministe, unde lumea naturală devine o figură vizibilă a gândirii umane.
Valoare de piață
Ediția completă în două tomuri din 1752 este astăzi rară în integritatea sa iconografică. Exemplarele cu ambele antiporte și tăblițele pliate originale se situează pe piața de antichități europeană între 1.500 și 2.000 de euro, în funcție de calitatea legăturii și starea hârtiei. Exemplarele cu incizii proaspete și margini pline, precum cel examinat, se încadrează în cea mai înaltă categorie. Legăturile uniforme, coeve, din piele naturală, cu spate nervurat și titluri aurite, sunt deosebit de căutate de colecționarii de filozofie și știință iluministă.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Legătură coaptă în piele de pergament, semne de uzură. Frontispicii tipărite în roșu și negru cu marcă tipografică, două antiporturi splendide gravate în cupru. Numeroase tăblițe gravate, pliate, cu experimente de optică, hidraulică, mecanică și pneumatică. Gravuri clare, semne de uzură. Pp. (4); 20nn; 432; (4). (4); 4nn; 498; (4).

Titlul complet și autorul
Elemente de la Filosofia Modernă.
Amsterdam, Chez Z. Chatelain et Fils, 1752.
M. Pierre Massuet.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Massuet construiește un pod între filosofia naturală și morală, între experiment și contemplație. Opera sa începe cu definirea filozofiei ca știință a adevărului perceput prin simțuri și ghidat de rațiune, urmând metoda newtoniană a demonstrației empirice. Dar sub suprafața didactică curge o simbolistică mai profundă: lumina care pătrunde în prisme și se divide în culori este aceeași care luminează intelectul uman; mașina experimentală devine emblema cosmosului ordonat, reflecția minții divine. Antiporturile gravate traduc acest limbaj vizual: în primul volum, Filosofia ghidează spiritele spre cunoaștere; în al doilea, Adevărul ridică voalul materiei. Este știința ca un ritual inițiatic al epocii moderne, în care rațiunea înlocuiește revelația, dar păstrează aura sacră a acesteia.

Biografia autorului
Pierre Massuet (1698–1756), medic și filosof francez, membru al Royal Society și traducător al lui Locke, este una dintre cele mai reprezentative figuri ale raționalismului moderat al Iluminismului. Formându-se în școala cartesiană, dar fascinat de descoperirile lui Newton, și-a dedicat opera concilierea dintre știința experimentală și morala creștină. Élemens de la Philosophie Moderne reprezintă cea mai completă sinteză a gândirii sale: un manual divulgator, dar scris cu eleganță și profunzime, care unește fizica, metafizica și pneumatica într-o viziune unitară asupra universului.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Ediția Chatelain din 1752 este cea principală și mai completă, răspândită în mediul francofon și olandez. Chatelain, activ la Amsterdam de la sfârșitul secolului al XVII-lea, s-a specializat în opere morale și filosofice de înaltă calitate tipografică, adesea însoțite de gravuri alegorice și aparate explicative. Opera lui Massuet a avut un succes editorial considerabil, fiind reeditată parțial sau citată în colecții de filosofie experimentală în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Tabelele gravate reflectă grafica iconografiei științifice olandeze, de derivare leida și pariziană.

Bibliografie și Referințe
Brunet III, 1554; Cioranescu 44875; Quérard VI, 507; Polgár, Repertoriu al lucrărilor științifice din secolul al XVIII-lea, p. 132; Graesse IV, 438; Taton, Știința în secolul al XVIII-lea, Paris, 1966, pp. 112–114; Feingold, Momentul newtonian, 2004, p. 89; Sommervogel V, 621; Vercruysse, Bibliografie a Chatelain, n. 312.