Carlo Alfonso Guadagni - Specimen experimentorum naturalium quae singulis annis in illustri Pisano Lyceo. - 1779

Quarto: 198 de pagini cu nouă plăci pliabile. Aceasta este a doua ediție, mult îmbogățită, legată în carta rusticana contemporană.

Carlo Alfonso Guadagni (1722‑1801), un fizician și medic italian de seamă de la Pisa, a publicat Specimen experimentorum naturalium în 1779, ca o colecție amplă de peste două sute de experimente în filozofia naturală. Titlul indică faptul că acestea sunt experimente „care sunt prezentate în fiecare an în ilustra liceu Pisa”, ceea ce înseamnă că făceau parte dintr-o rutină anuală de demonstrații experimentale la Universitatea din Pisa.

Scopul lui Guadagni a fost pedagogic: colecția a funcționat ca un companion pentru demonstrațiile sale publice, subliniind importanța observației empirice, coerența rezultatelor și implicarea în fizica experimentală în educație.

Există mult interes aici, inclusiv

Experiment privind sunetul într-o vid
Un experiment descris implică un tintinnabulum (un fel de clopoțel mic) agățat de un fir în interiorul unui glob de sticlă, care apoi este evacuat (aerul este pompat afară pentru a produce un vid parțial). Întrebarea pe care o investighează Guadagni este dacă se mai poate auzi sunetul clopoțelului și dacă tonul se schimbă sau dacă este complet suprimat. Acesta este un experiment standard în fizica clasică: propagarea sunetului necesită un mediu (aer sau altul), iar într-un vid sunetul este mult diminuat sau pierdut. Acest experiment ilustrează natura transmiterii sunetului și este o metodă remarcabilă de a demonstra că aerul (sau alt mediu) este necesar.

Precizia și reproductibilitatea aparatului și metodei
Guadagni subliniază experimentele care testează coerența instrumentelor și repetabilitatea observațiilor. De exemplu, plăcile sale arată aparate detaliate; el descrie dispozitive precum barometrele (inclusiv un „barometru portabil” într-o altă scrisoare) și comportamentul lor în condiții variabile de presiune sau altitudine. Acestea sunt, poate, mai puțin spectaculoase decât sunetul de vid, dar foarte importante în contextul fizicii experimentale din secolul al XVIII-lea.

Experimente cu presiunea aerului, vidurile și aerul rarefiat
Mai multe dintre experimente se concentrează pe manipularea aerului, crearea de vacuume parțiale, observarea efectului aerului rarefiat asupra mișcării, sunetului sau altor fenomene. Acestea includ studiul modului în care sunetul se comportă în aer mai subțire, modul în care se mișcă obiectele sau cum rezistența aerului sau presiunea influențează comportamentul. Aceste experimente se leagă de fizica mecanistică a epocii: ce rol joacă atmosfera, cum funcționează diferențele de presiune etc.

O copie excelentă a unei cărți frumoase, fără tăieturi și cu margini largi.