Alfons Heyking - Problems Confronting Russia - 1918

Baron Alfons von Heyking
Probleme cu care se confruntă Rusia și care afectează schimburile politice și economice ruso-britanice; o retrospectivă și o previziune
P.S. King & Son, Londra, 1918
xvi, 219 pagini, copertă (portret), 22 cm.

Probleme cu care se confruntă Rusia de către Baron Alfons von Heyking reprezintă o diagnoză contemporană a Rusiei într-un moment în care consecințele slăbiciunilor sale structurale, mult timp ignorate, deveniseră imposibil de trecut cu vederea. Scrisă în imediata aftermath a Revoluției din 1917, cartea încearcă să explice de ce un imperiu vast, dotat cu resurse naturale și umane imense, s-a prăbușit atât de rapid și a cedat în fața tulburărilor politice și sociale. Von Heyking prezintă Rusia ca fiind un stat fatal prins între un sistem autocratic învechit și presiunile vieții economice, sociale și politice moderne, argumentând că eșecul de a rezolva această tensiune a făcut inevitabilă ruptura revoluționară. El susține că concentrarea puterii în mâinile birocrației țariste a suprimat inițiativa, a încurajat corupția și a blocat reformele semnificative, în timp ce industrializarea rapidă, dar inegală, a generat tensiuni sociale pe care statul nu a fost capabil să le controleze. Dificultățile agrare, sărăcia țăranilor și absența unui autoguvernări locale eficiente au agravat aceste probleme, generând o instabilitate cronică care a izbucnit în cele din urmă în timpul tensiunii din timpul Primului Război Mondial. Extern, ambițiile diplomatice și postura militară ale Rusiei sunt prezentate ca fiind peste capacitatea sa administrativă și economică, o nepotrivire expusă nu doar de eșecurile militare, ci și de colapsul total al autorității în timpul războiului. Analiza lui Von Heyking nu are un ton revoluționar; mai degrabă, este o critică sobru și orientată spre reformă, care reflectă perspectiva observatorilor care credeau că reformele constituționale și administrative treptate ar fi putut evita o catastrofă. Citită astăzi, cartea rămâne o interpretare revelatoare a modului în care problemele adânc înrădăcinate ale Rusiei au culminat cu distrugerea ordinii imperiale în 1917.

Revoluția Rusă din 1917 a fost o revoltă în două etape care a distrus sistemul țarist de secole și a adus la putere bolșevicii, remodelând Rusia și o mare parte a secolului al XX-lea.
Prima fază, cunoscută sub numele de Revoluția din februarie (martie 1917, stil nou), a început cu greve și revolte pentru pâine în Petrograd. Când trupele au refuzat să reprime mulțimile, regimul s-a prăbușit rapid. țarul Nicolae al II-lea a abdicat, punând capăt dinastiei Romanov. Puterea a fost preluată de un Guvern provizoriu, format în mare parte din politicieni liberali și socialiști moderati, care a promis reforme constituționale, libertăți civile și alegeri. În același timp, consiliile populare cunoscute sub numele de soviete, reprezentând muncitori și soldați, au apărut ca centre rivale de autoritate, creând o situație de dualitate a puterii.

Guvernul provizoriu s-a dovedit incapabil să rezolve problemele de bază ale Rusiei. A menținut Rusia în război, nu a reușit să implementeze reforma agrară și s-a luptat să controleze economia sau să mențină ordinea. Între timp, bolșevicii, conduși de Vladimir Lenin, susțineau că doar o revoluție socialistă radicală putea aduce „pace, pământ și pâine”. Influența lor a crescut pe parcursul anului 1917, în special în soviete.

A doua fază, Revoluția din Octombrie (noiembrie 1917, stil nou), a fost o preluare a puterii relativ rapidă și organizată. Forțele bolșevice au răsturnat Guvernul Provizoriu la Petrograd și au proclamat un stat socialist. În scurt timp, noul regim s-a retras din Primul Război Mondial, a redistribuit pământurile și a început să demonteze instituțiile politice existente.

Revoluția nu a adus imediat stabilitate. A fost urmată de un război civil brutal (1918–1921) între „Roșii” bolșevici și diverse forțe anti-bolșevice, în timpul căruia au fost puse bazele statului sovietic. Evenimentele din 1917 au marcat astfel nu doar sfârșitul Imperiului Rus, ci și începutul unui nou ordin politic ale cărui consecințe vor modela istoria globală timp de decenii.


Baronul Alfons (sau Alphonse) Alfonsovich Heyking (1860-1930) a fost un nobil german-baltic, diplomat și scriitor politic asociat cu lumea imperială târzie a Rusiei și colapsul acesteia. Născut în elita vorbitoare de germană a Imperiului Rus, a fost educat atât în tradițiile intelectuale ruse, cât și în cele din Europa de Vest. Cariera sa l-a adus în contact strâns cu diplomația și administrația de stat – a servit ca consul general al Rusiei la Londra – modelându-și perspectiva pragmatică, insider asupra politicii. După Revoluție, a scris pentru publicuri occidentale în căutarea înțelegerii imploziunii Rusiei. Ideologic, s-a situat între reformismul liberal și ordinea conservatoare, criticând autocratia, dar fiind profund sceptic față de soluțiile revoluționare. Scrierile sale reflectă perspectiva elitelor imperiale dislocate în 1917, care se confruntau cu semnificația transformării Rusiei.


Cartea are copertă dură albastră, titlu aurit pe spate și titlu negru pe coperta din față. Lipici pe sticker-ul de bibliotecă de pe paginile de despărțire (conform imaginii). Uzură minimă, fără pete de rugină. Paginile sunt luminoase, iar textul este clar. Fotografia autorului este poziționată față în față cu pagina de titlu.

PS: Voi expedia cartea ambalată cu grijă în folie cu bule, prin An Post, serviciul poștal irlandez („Poștă înregistrată, urmărire și asigurare incluse pentru a proteja obiectele dumneavoastră de valoare”). Voi furniza numărul de urmărire odată ce expediez.