After Paul Gauguin (1848–1903) - Tahitian maternity among palm trees





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 122910 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
Maternitate tahitiana între palmieri
Stil: Postimpresionism simbolic / Primitivism modern
Școala picturală: Școala franceză de la sfârșitul secolului – Cercul lui Paul Gauguin
1. FIȘĂ TEHNICĂ
Autor: Anonim, după Paul Gauguin (1848–1903)
Secolul XX, prima jumătate
Tehnică: Ulei pe pânză
Măsuri: 62 × 54 cm
Măsuri cu cadru: 80 × 72 cm
Firma: Nu vizibil
Stare de conservare: Bună, cu patină naturală a timpului și ușor deformată în partea dreaptă a materialului.
Marco din lemn sculptat și aurit, cu inspirație historicistă, cu o bandă florală în relief și un contramarc interior întunecat care intensifică profunzimea cromatică a scenei.
2. DESCRIERE COMPOZIȚIONALĂ ȘI ICONOGRAFICĂ
Lucrarea reprezintă o scenă de caracter tahitian, cu figuri feminine și maternale dispuse într-un peisaj idealizat, dominat de o vegetație exuberantă și culori plane, de mare intensitate.
În prim plan se evidențiază o figură feminină care poartă un copil, o aluzie clară la tema maternității sacre și pământești, recurrentă în iconografia gauguiniană.
Figurile apar hieratice, cu contururi marcate și volume simplificate, integrate într-un spațiu fără perspectivă academică.
Culoarea — roșii, albastru ultramarin, verzi și ocru — este folosită mai mult în sens simbolic decât naturalist, consolidând dimensiunea spirituală și atemporală a scenei.
Peisajul acționează ca un decor mitic, nu descriptiv, evocând o Arcadie primitivă.
3. Stil, școală și evaluare comparativă
Această pictură se înscrie clar în postimpresionismul simbolic, în urma directă a lui Paul Gauguin și a limbajului său primitivist dezvoltat în Bretania și, în special, în Tahiti.
La obra dialoga cu compoziții emblematice precum Maternitate sau De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?, împărtășind simplificarea formală și încărcătura spirituală.
Din cauza afinității estetice, poate fi comparată cu opere din cercul și urmașii lui Gauguin, precum și cu artiști precum Émile Bernard, Charles Filiger sau, într-un plan mai decorativ, cu anumite abordări ale lui Henri Rousseau.
Este o piesă decorativă și evocatoare, sinceră în abordare ca after, cu un impact vizual puternic și un atractiv notabil pentru colecționari interesați de moștenirea simbolismului modern și universul gauguinian.
Povestea Vânzătorului
Maternitate tahitiana între palmieri
Stil: Postimpresionism simbolic / Primitivism modern
Școala picturală: Școala franceză de la sfârșitul secolului – Cercul lui Paul Gauguin
1. FIȘĂ TEHNICĂ
Autor: Anonim, după Paul Gauguin (1848–1903)
Secolul XX, prima jumătate
Tehnică: Ulei pe pânză
Măsuri: 62 × 54 cm
Măsuri cu cadru: 80 × 72 cm
Firma: Nu vizibil
Stare de conservare: Bună, cu patină naturală a timpului și ușor deformată în partea dreaptă a materialului.
Marco din lemn sculptat și aurit, cu inspirație historicistă, cu o bandă florală în relief și un contramarc interior întunecat care intensifică profunzimea cromatică a scenei.
2. DESCRIERE COMPOZIȚIONALĂ ȘI ICONOGRAFICĂ
Lucrarea reprezintă o scenă de caracter tahitian, cu figuri feminine și maternale dispuse într-un peisaj idealizat, dominat de o vegetație exuberantă și culori plane, de mare intensitate.
În prim plan se evidențiază o figură feminină care poartă un copil, o aluzie clară la tema maternității sacre și pământești, recurrentă în iconografia gauguiniană.
Figurile apar hieratice, cu contururi marcate și volume simplificate, integrate într-un spațiu fără perspectivă academică.
Culoarea — roșii, albastru ultramarin, verzi și ocru — este folosită mai mult în sens simbolic decât naturalist, consolidând dimensiunea spirituală și atemporală a scenei.
Peisajul acționează ca un decor mitic, nu descriptiv, evocând o Arcadie primitivă.
3. Stil, școală și evaluare comparativă
Această pictură se înscrie clar în postimpresionismul simbolic, în urma directă a lui Paul Gauguin și a limbajului său primitivist dezvoltat în Bretania și, în special, în Tahiti.
La obra dialoga cu compoziții emblematice precum Maternitate sau De unde venim? Ce suntem? Încotro ne îndreptăm?, împărtășind simplificarea formală și încărcătura spirituală.
Din cauza afinității estetice, poate fi comparată cu opere din cercul și urmașii lui Gauguin, precum și cu artiști precum Émile Bernard, Charles Filiger sau, într-un plan mai decorativ, cu anumite abordări ale lui Henri Rousseau.
Este o piesă decorativă și evocatoare, sinceră în abordare ca after, cu un impact vizual puternic și un atractiv notabil pentru colecționari interesați de moștenirea simbolismului modern și universul gauguinian.

