Riccardo Magatti - Le mie città di notte

RICCARDO MAGATTI
Operă originală realizată cu acrilici, acuarele, markere și tuș, dimensiuni 35x50cm, gata de a fi încadrată.
Însoțit de certificat de autenticitate semnat direct de artist și cu ștampilă a galeriei de artă Spazio Eventi. Va fi expediat cu atenție, ambalat corespunzător, prin curier Mail Boxes, cu posibilitate de urmărire.

Biografia
Riccardo Magatti este un artist de mare prestigiu, recunoscut pentru abordarea sa unică și distinctivă în arta contemporană. Cariera sa s-a dezvoltat printr-o serie de expoziții semnificative, atât la nivel național, cât și internațional, care au evidențiat talentul și creativitatea sa. Operele sale au fost expuse în muzee de prestigiu, târguri de artă și pinacoteci, câștigând aprecieri din partea criticilor și colecționarilor.
Magatti a reușit să capteze atenția publicului și a experților din domeniu, cu lucrări caracterizate prin originalitate și profunzime expresivă. Prezența sa în anualuri de artă contemporană și reviste specializate atestă importanța contribuției sale în peisajul artistic actual. Operele sale sunt păstrate în colecții private și publice din întreaga lume, confirmând statutul său de artist consacrat și căutat.
Prin evoluția continuă a stilului și tehnicilor sale, Riccardo Magatti devine un punct de referință în lumea artei contemporane, capabil să inspire și să surprindă publicul cu fiecare nouă creație.


O natură iminentă, redată prin stele, munți, nori de dimensiuni suprarealiste, comunică măreția singurului aspect al realității asupra căruia ființa umană, redată cu stilul ilustrativ tipic lui Magatti, nu poate interveni direct și, prin urmare, o vedem cum se zbate și își construiește propria realitate în interiorul orașelor pe care le-a creat singură. Dacă redarea picturală a elementelor transmite o separare ontologică între om și natură, culorile vibrante anulează sentimentul de neliniște, sugerând capacitatea omului de a modela cotidianul său, făcându-l plin de sens.

Reprezentarea componentei naturaliste ocupă trei sferturi din operă, sugerând măreția și inefabilul cu care ființa umană se întâlnește inevitabil, sublimând aproape această relație, care în opera lui Magatti se exprimă prin reprezentarea omului în contemplarea fenomenului natural: o lună? Un apus care luminează și colorează întinderea imensă a mării? Personajele, cu spatele către observator, pe acoperișuri, sunt îndreptate spre acest spectacol, iar în fața acestei opere devenim noi înșine spectatori.
O operă care redă o imagine familiară celor care au crescut sau trăiesc într-un oraș de pe malul mării. Cotidianul este însoțit de lumina care se reflectă pe ape și marchează, prin culorile sale, fazele zilei. Magatti, în lucrarea sa, povestește, în stilul său imaginar, tensiunea care împinge ființa umană să-și îndrepte, ori de câte ori are ocazia, privirea spre întinderea imensă a mării.
Uneori, privit în ansamblu, Magatti în operele sale reduce distanța care, în sens modern, separă ființa umană de elementul natural și, cu trucuri tipice unui vis, reprezintă legătura incessantă și inepuizabilă dintre cele două. Nu mai suntem doar spectatori, ci interacționăm cu mediul din care provenim și în care trăim. În stilul său, de tradiție ilustrativă, hrănește imaginația adulților și a copiilor: o scară în mijlocul mării ne permite să atingem acele stele pe care, fără imaginație, le-am putea doar observa de departe.
Cecilia Borrelli

Riccardo, născut în Como în 1971, a urmat o cale artistică care datează de aproximativ 20 de ani, inspirată de o călătorie la Barcelona. Aici, vizitând muzeele dedicate lui Salvador Dalí, a fost fascinat nu doar de pictura sa, ci de întreg universul creativ al artistului catalan. Această întâlnire i-a stârnit o reflecție profundă: „Spunea visul altora, și m-am întrebat... de ce să nu spun și al meu?”
Pentru Riccardo, arta este o metodă de comunicare fără bariere, prin care își poate exprima fricile, bucuriile, durerile și emoțiile. Proiectul său artistic a început acum aproximativ două decenii, când s-a confruntat cu frica de orașele mari, percepute ca locuri gri și reci. De atunci, a decis să se apropie de aceste spații, transformând alb-negru-ul viziunii sale într-o paletă vibrantă de culori.
Orașul, în toate manifestările sale, este nucleul operei sale. Riccardo îl explorează fără limite, exprimând un puternic sentiment de libertate pe care reușește să-l transmită prin arta sa. Viziunea sa este aceea a unei lumi mai bune, plină de culoare, pozitivitate și speranță. Operele sale invită privitorul să pășească printre zgârie-nori, descoperind interacțiunile și relațiile care se împletesc în interiorul acestor „containere” urbane, care adesea par anonime.
Iluminarea creativă a lui Riccardo a avut loc chiar în timpul vizitei sale la Muzeul Salvador Dalí, unde a înțeles cum geniul artistului consta în capacitatea de a-și transforma visele în pictură. De atunci, a decis să urmeze această cale, adaptând-o sensibilității și viziunii sale unice asupra lumii.
În acest mod, Riccardo nu doar că aduce un omagiu lui Dalí, ci face din visul său o realitate vie și colorată, capabilă să atingă inima și sufletul celor care privesc operele sale.
Riccardo se inspiră din elemente cotidiene și din propria experiență personală pentru a-și crea operele. Orașele sale, deși pot părea haotice și dezordonate la prima vedere, sunt de fapt rezultatul unui proces creativ intim și reflexiv. Fiecare casă, fiecare detaliu pe care îl adaugă, reprezintă o mică parte a evoluției sale personale, exprimată prin artă.
Utilizarea diverselor medii, precum creioane, marker, cerneală și culori acrilice, reflectă o abordare versatilă, permițându-i să exploreze diferite tehnici și stiluri. Ideea de a construi orașele 'bucată cu bucată' fără un plan predefinit contribuie la autenticitatea operelor sale, aproape ca și cum fiecare foaie ar fi o hartă a unei călătorii personale în continuă evoluție.
Referința la Săptămâna Enigmistica, și în special la orașele mici reprezentate acolo, adaugă o dimensiune de lejeritate și cotidian în munca sa. Această legătură sugerează că arta lui Riccardo pornește de la elemente comune, pentru a le transforma apoi în ceva complet nou și stimulant.
Prezența recurentă a pisicii în operele sale ar putea simboliza un element constant și reconfortant în călătoria sa artistică, un semn distinctiv care face fiecare oraș recognoscibil.
În cele din urmă, afirmația sa de a dori să continue să facă acest lucru pentru tot restul vieții indică o pasiune profundă și o dedicare față de arta sa. Orașele sale nu sunt doar reprezentări grafice, ci o reflecție a societății actuale, cu poveștile, provocările și frumusețile sale. În acest mod, Riccardo reușește să surprindă nu doar estetica, ci și esența vieții umane, transformând operele sale într-o invitație la observație și reflecție.
Primul oraș era alb-negru, format din cuburi 3D, fără ferestre, totul foarte stilizat, chiar și natura era absentă, artistul dorind să reprezinte ceea ce trăiesc toate persoanele și în care toți să se regăsească. Așa încep să apară personajele, mai întâi puțin izolate, dar apoi încep să se relaționeze între ele, sunt în cupluri, privind de pe balcon, mergând pe funie de la o fereastră la alta, observând lumea de pe acoperișul casei. Este o lume fantastică, imaginară.
Narațiunea continuă să prindă formă pe măsură ce personajele se mișcă prin peisaj. Fiecare figură, deși stilizată și lipsită de detalii, emană emoții universale: bucurie, singurătate, conexiune. Culori vibrante încep să apară treptat în alb și negru, ca și cum interacțiunile ar face lumea mai bogată și mai profundă.
În acest univers imaginar, artistul reușește să surprindă esența vieții: singurătatea se poate transforma într-o conexiune, tăcerea în melodii, iar fiecare persoană, chiar dacă inițial izolată, își găsește locul într-un ansamblu armonios. Mesajul este clar: frumusețea vieții stă în relațiile pe care le construim și în experiențele împărtășite. Și astfel, orașul, odată lipsit de viață, devine un scenariu de povești, interacțiuni și culori. Un loc unde fiecare poate să se regăsească și să se simtă parte din ceva mai mare.

Artist cunoscut pentru operele sale care înfățișează orașe imaginare populate de mici personaje. Aceste personaje, adesea caracterizate prin trăsături peculiare și unice, interacționează între ele în moduri care spun povești despre viața de zi cu zi, emoții și relații umane.
În operele sale, orașul devine un microcosmos în care se reflectă dinamici sociale și interacțiuni umane. Scenele pot varia de la momente de bucurie și convivialitate la situații de reflecție și singurătate.
Odată cu trecerea timpului, personajele încep să exploreze nu doar mediul înconjurător, ci și propriile emoții. Fiecare întâlnire, fiecare privire împărtășită, devine o experiență care îmbogățește peisajul din jur. Cuburile, inițial rigide și lipsite de viață, încep să se schimbe: se îndoaie, se suprapun, se colorează în nuanțe diferite, reflectând complexitatea legăturilor umane.

Scenele sunt adesea animate de un sentiment de uimire și descoperire, cu personaje care explorează spații noi, se cațără sau se odihnesc, sunt în cuplu, privindu-se de pe balcon, merg pe funie de la o fereastră la alta, observând lumea de pe acoperișul casei.
Fiecare ilustrație spune o poveste, invitând privitorul să își imagineze viața care se desfășoară în aceste lumi fantastice, unde fuziunea culturilor diverse dă naștere unei noi realități.
Acești mici locuitori par să interacționeze cu mediul în moduri unice, folosind structurile arhitectonice nu doar ca fundal, ci și ca parte integrantă a vieții lor cotidiene.