Antonio Mancini (1852-1930), after - Giovane Violinista

Această pictură intensă propusă este atribuită unui ucenic al lui Antonio Mancini și se remarcă prin forța expresivă a figurii reprezentate: un tânăr, surprins într-un moment de suspensie emoțională, cu un vioară într-o mână și un tambur în cealaltă. Opera se înscrie în curentul verismului pictural napoletan, interpolat de accente simbolice și de o componentă teatrală.
Mediul este rarefiat, lipsit de un context spațial clar definit: figura iese în evidență cu o putere mare, modelată de o lumină oblică care îi sculptează trăsăturile și subliniază expresia profundă a feței: buzele ușor deschise, privirea direcționată și fizionomia accentuată conferă o stare emoțională intensă, cu nuanțe melancolice. Lumina lovește fața și mâinile cu un contrast magnific de chiaroscuro, evidențiind pathosul tânărului.

Pensula este consistentă, vibrantă și cursivă, cu intervenții rapide și sigure mai ales în reflexe și în detaliile celor două instrumente. Culoarea pare materială, în roșii, brunuri și albi, urmând lecția manciniană a unei picturi care atinge dimensiunea sculpturală. Negrul și pământurile domină scena, în timp ce accentele luminoase ghidează ochiul privitorului către punctele expresive principale: fața, vioara, marginea tamburului.

Pictura trebuie atribuită picturii de introspecție târzie romantică, unde subiectul portretizat, imortalizat într-o poziție neobișnuită, își asumă o narațiune psihologică și evocatoare a experienței personale.

Țesătura provine dintr-o colecție privată venețiană.

A fost curățat în secolul trecut, concomitent cu un restauro al cadrului de suport.

În omagiu, însoțind lucrarea, se află o frumoasă ramă de lemn.

Dimensiuni: 55 cm x 45 cm.