Gaetano D' Aquino (1969) - SENZA TITOLO

Olio pe pânză 40x50 de Gaetano D'Aquino cu fotografie autentică.

Gaetano D'Aquino s-a născut la Catania pe 30 august 1969, unde locuiește și lucrează în prezent. După ce a obținut diploma de maturitate artistică la liceu, a aderat la mai multe mișcări artistice contemporane.


D'Aquino și-a început călătoria personală în domeniul picturii, dând viață viziunilor sale creative printr-o varietate de teme și tehnici. Acest parcurs l-a făcut un reprezentant distinctiv al artei contemporane.


Operele lui D'Aquino au fost achiziționate de în numeroase colecții importante, atât publice, cât și private, și au fost prezentate în numeroase reviste specializate și cataloage de artă.



Exponate personale și colective

Maggio Artistico Catanese, Catania (collettivă)


2000 Galleria, Il Massimo, Catania (personale)


2000 Întâlnire cu pictura, Mascalucia (expoziție colectivă)


2001 Galleria, Giotto, Catania (expoziție personală)


2004 Prima expoziție de artă contemporană, BOHEMIEN, palatul comunal, Acireale


2004 Eveniment de Artă KATACLOÒ, Teatru Metropolitan, Catania (colocviu)


2004 Galleria, Il Massimo, Catania (personal)


A doua estemporană de pictură din 2005, coordonată de Vittorio Sgarbi, Nineo


Premiul Literar și Artistic ARETUSA Terțul Mileniu, secțiunea pictură, câștigătorul locului întâi, Centrul Siculo pentru Difuzarea Culturii, Sediul Regional Siracusa


2006 I Culori În Interior și Exteriorul Dreptunghiului Verde, Festival de Arte Vizuale Contemporane, Hotel Luna, (Oleggio Castello, Milano) coordonat de Donat Conenna


2007 Arte Fiera, Le Ciminiere, Catania


2007 Galleria, Arte Nuvò, Catania (expozitie personală)


Galleria 2007, Art Gallery Ortigia, Siracusa (expozitie personală)


2008 Tremestieri, Arte XIV ediție, Tremestieri Etneo


2009 Galleria, Il Massimo, Catania (personal)


2012 Galleria, Civico 69, Firenze (personale)


Ziua artei și creativității EMPIRE, Catania (collettivă)


Evenimentul Europa 2015 Arte, centru comercial Porte di Catania (expoziție colectivă)


Galleria 2016, Colecții Contemporane, Enna Bassa (expoziție colectivă)




Gaetano D'Aquino și adevărul ființei lui Donat Conenna

Pentru a ajunge la adevărul ființei (în personaj, în obiect și în orice alt concept vizual) trebuie să existe suferința procesului cognitiv. Pe scurt: trebuie să știi să pictezi.


Într-un moment ulterior, putem lua în considerare toate mișcările lui 'es' (a exprima, a exterioriza, a escuta, a expune) care conduc omul să devină exprimator al realităților, atât externe, cât și interne.


Pentru a încadra în lumina potrivită cazul D'Aquino, Gaetano D'Aquino din Catania, trebuie parafrazat Cartesio. Eu gândesc, deci exist. Un axioma care duce mitul imaginii, de care toți suntem purtători inconștienți prin moștenire culturală, la a indica posibilitatea ca gândirea să atingă ființa. Pentru artiști, acest fel de 'sindrom de Buonarroti' ('De ce nu vorbești?') este resimțit - bineînțeles, mai mult sau mai puțin - în raport cu propriile posibilități narative.


Motivul pentru care Gaetano D`Aquino se apropie de pânza albă și o „însemnează”, începând să marcheze tratteggio-ul grafic, care apoi o luminează cu culori, oferind astfel grația adevărului imaginii obținute, stă tocmai în acea operație de mimetism, pe care noi, muritorii obișnuiți, nu știm să o facem: adică să aducem la suprafață — pe pânză, chiar dacă limitată și limitantă — orizonturile externe și interne ale peisajului, obiectului, personajului, conceptului.


O operație care, în diverse stiluri, a traversat secolele și istoria artei, dar care voca (din vocare, vocație) tot mai rar artiști ai unei 'realități totale', precum D'Aquino.


Operatorul imaginii, în special cel anatomic, care poate fi definit ca hiperrealist, atunci când în 'icoanele' sale civile, laice, profane, salvează subiectul reprezentat în prim-plan, pe pânză, de capcanele impresiei, adică ale tentației de a rezuma, de a esențializa. Catifelatul 'Corpo di donna' este narațiunea unui corp de femeie: nimeni nu va avea în minte să vadă altceva.


D'Aquino lucrează cu infinită măiestrie, jucându-se cu o semnare capilară a detaliilor epidermice ale operei, pe care apoi o învăluie într-o succesiune de nuanțe cromatice, până când obține unicitatea subiectului, chiar - „ca și cum” - pictorul catanese ar vrea să capteze din lume acele (de acum rare) fragmente de integritate plastică și să le facă să revină la viață pentru totdeauna pe pânzele sale. Dar nu e chiar atât de simplu, desigur.


Și iată orientarea sa lentă și meditativă către realitate: chiar și în fixitatea unui singur cadru, ființa, „a trăi” unui peisaj, a unui obiect, a unui personaj, a unui concept, sunt traversate de o lumină pe care noi, prin definiție, o numim „fotografică”, dar care în Gaetano D`Aquino nu este altceva decât dorința voluptuoasă de a atinge mimesis-ul absolutului natural, de a marca cu rigurozitate mediul înconjurător, de a reda fidelitatea somatică exactă a anatomiei.


Ar fi facil, ca întotdeauna se întâmplă cu pictorii veristi, realisti, hiperrealisti, și în acest caz, invoca drepturile acum învechite ale interpretării pe care omul, indubitabil, trebuie să le revendice, și care - este dovedit istoric - au dus conceptul de artă spre neînțelesul dintre semnificație și semnificant al artei abstracte, spre întâmplarea conceptuală a performanțelor, spre superficialitatea gestuală a artei informe, pardon, informală, spre automatismul efectiv al clicului fotografic, spre non-adevărul reflectat, ci virtual al artei informatice, spre iluziile artei kinetice. Într-un cuvânt, spre haosul definițiilor.


De zece mii de ani de la Altamira, încă nu știm exact ce este arta. Este exact opusul direcției în care s-a orientat acest operator sicilian, cu reafirmata sa, calmă, palpabilă, tactilă, antropică, completitudine narativă.


Donat Conenna


Scurtă descriere a viziunii mele artistice

Din copilărie, am avut privilegiul de a mă cufunda în artă admirând portretele minunate ale lui Emanuele Di Giovanni, celebrul pictor sicilian. Acesta a fost farmecul inițial care a declanșat fascinantul meu drum în lumea picturii; plin de succese artistice, expoziții personale și opere ale mele expuse în întreaga lume. Am început cu portretistica, apoi am abordat diverse teme precum peisagistica, natura moartă și nudul.


Eu personal încerc să exprim și să evidențiez ceea ce alții nu văd și să fac acest lucru vizibil cu ochii mei. Definiesc pictura ca o poezie mută, așa cum spunea Leonardo Da Vinci.


Astăzi, după o lungă experiență în pictură și după ce am abordat diverse subiecte, m-am concentrat pe studiul intens al Siciliei, țara mea. În special asupra apei, în toate nuanțele sale, reflexiile, culorile, strălucirea, transparența și ca element de viață, caracteristic insulei mele; precum Vulcanul Etna, care face, de asemenea, parte din studiile mele, cu lavele sale curgătoare.


Până acum, am realizat că studiul apei este printre cele mai dificile lucruri de reprezentat, iar observând picturile lui Turner am înțeles că apa și lumina sunt aproape imposibil de esențializat.


Gaetano D`Aquino