Gianfranco Zenerato - BETWEEN PAST AND PRESENT - XXL

Ideale pentru investiție - printre primii 5 artiști în ascensiune pe Catawiki
Peste 180 de colecționari au achiziționat opere ale lui Gianfranco Zenerato pe Catawiki.

Adaugă în colecția ta acest tablou exclusiv!!!

192 obiecte vândute - 100% pozitiv - 71 recenzii

www.zenerato.com

Certificat de arhivare internațional - Certificat de autenticitate semnat de autor - Dosar conținând parcursul artistic al artistului
Piesă unică de mari dimensiuni, pictată manual - Ulei pe pânză deja montată pe cadru din lemn - Dimensiuni totale, inclusiv ramă, 101x121x2,5 - 2003
Gata pentru a fi agățată - rama pictată manual face parte integrantă din operă.

ÎNTRE TRECUT ȘI PREZENT
Lucrarea reactivează icoana sacră, reflectând în mod clar Madonna Benois în intimitatea gestului, și o proiectează într-un orizont contemporan. Trecutul devine o experiență vie, contemplată și pusă sub semnul întrebării de prezent.
În natură statică, mouse-ul și CD-ul înlocuiesc simbolurile tradiționale:
Instrumente de mediere și arhivare, făcând aluzie la o cunoaștere încredințată acum interfețelor digitale. Sacrul nu se dizolvă, ci își schimbă forma. Butoanele „?” și „X” transformă imaginea într-o poartă de acces: se poate explora sau se poate retrage.
Pentru colecționar, este o operă care nu decorează, ci invită la meditație, îmbinând istoria artei cu conștientizarea tehnologică, transformând-o într-o alegere cultă și contemplativă.

NOTĂ IMPORTANTĂ PENTRU OFERENȚII DIN AFARA UNIUNII EUROPENE
Expedițiile către țări din afara UE sunt posibile, dar din cauza procedurilor birocratice complexe (autorizări ministeriale, formalități vamale etc.), se percep costuri suplimentare, deja incluse în cheltuielile de expediere indicate în anunț.
Din aceleași motive, timpul de livrare ar putea fi mai lung decât de obicei.
Vă mulțumim pentru înțelegere.

GIANFRANCO ZENERATO (Artist profesionist - Italia)

Activ din 1990, a urmat un parcurs artistic care l-a dus să participe la peste 600 de evenimente de artă, primind recunoașteri naționale și internaționale pentru calitatea operelor sale. Cu peste 500 de premii în palmares, creațiile sale îmbogățesc colecții publice și private de prestigiu din Italia, Europa, America și Asia. A expus alături de maeștri precum Antonio Nunziante, Athos Faccincani, Alfonso Borghi, Giuseppe Menozzi, Giampaolo Talani, Saturno Buttò etc.

În prezent, colaborează cu celebrul critic de artă, Prof. Giammarco Puntelli.

Câteva critici din partea unor experți cunoscuți din domeniu:

Gianfranco Zenerato aparține acelei mișcări de artiști ai anilor 1970, mesageri severi ai societății occidentale. În timp ce milanezii Antonio Recalcati și romanul Franco Mulas exprimau furia socială, Zenerato, pe de altă parte, este purtătorul unui avertisment emoționant, unde înfrângerea omului poate reprezenta și anticamera unei răscumpărări seculare. Este o viziune plină de semnificație simbolică, provenită de la un pictor al școlii moderne, care combină cu talent cercetarea cu experimentarea. (Paolo Levi)

Ne dăm seama că această imagine emblematică oferă un fel de invitație la meditație asupra frumuseții unei naturi statice, a unei flori și a unei tinere femei. Clasicismul acestor imagini silențioase întrerupe atmosfera suspendată a unei lumi gri, cea contemporană, care ne distrage de la visele noastre. (Paolo Levi)

În acest mesaj vizual tulburător, dar explicit, dialogul dintre esențialitatea cromatică și formele armonioase mărturisește tensiunea expresivă și măiestria unui artist iscusit. Interacțiunea dintre flori, fructe și obiecte tehnologice contemporane este interesantă și originală. (Stefania Bison)

Gianfranco Zenerato dezvoltă narațiuni ale semnelor care dezvăluie, pas cu pas, posibilitățile infinite ale unei imaginații fertile, organizată conform secvențelor ordonate ale propriilor procese mentale. Prin urmare, construcțiile sale imaginative ar putea să-i inducă în eroare pe critici numindu-l suprarealist. Acest lucru este incorect, deoarece el nu propune o imaginație absurdă și ireală, ci, dimpotrivă, el înfățișează o realitate familiară nouă, dar cu un scop comunicativ și extrem de simbolic. (Sandro Serradifalco)

Această pictură de Gianfranco Zenerato este bine structurată din punct de vedere tehnic, fin și bogat articulată și prezintă o realitate construită de mintea unui vizionar. Operele sale au o puternică componentă scenografică, iar cei care explorează aceste mesaje sunt lăsați să descifreze sensul pe care autorul le-a atribuit-o. El se joacă cu simboluri și referințe și se delectează în a confunda coordonatele interpretative a ceea ce ar putea fi intriga unei povești deghizate în irealitate. (S. Russo)

Cu Gianfranco Zenerato avem o idee excelentă, transformată cu mare măiestrie în ceea ce este o figurație a așteptării, unde modernitatea întâlnește un timp care nu mai există pentru a ne face să redescoperim sentimentele... (Giammarco Puntelli)


Artistul se concentrează pe suprapunerea și intersecția genurilor, pe o explorare aluzivă și metaforică a subiectelor și culorilor. Cu o intuiție strălucită, el unifică trecutul (natura statică), prezentul (imaginea feminină) și viitorul (simbolismul, scrierea criptică etc.), transformând lucrarea într-o paradigmă artistică, literară și metanarativă. Pictorul se angajează să identifice un nou univers vizual, explorând limitele iconografiei tradiționale pentru a demonstra cum pictura de astăzi - în mijlocul atâtor frământări - este încă o disciplină originală. Creativitatea artistului reafirmă astfel - și datorită culorilor vibrante - că o abordare de gen își are încă locul cuvenit în pictura secolului XXI.

Pictura lui Gianfranco Zenerato ne conduce către o viziune asupra realității care funcționează pe trei niveluri. Este o călătorie în timp pe care o întreprindem alături de artist, care, prin diverse experimente, a ajuns de-a lungul anilor să-și situeze viziunea într-un prezent care „privește” spre trecut ca o lume ideală, dar acum pierdută, și spre un viitor plin de contaminări artificiale și forțate.
Mesajul transmis de elementele plasate pe pânză, care încadrează viziunea sa de ansamblu, este un avertisment. „Bateria”, un element fix, ne spune să fim atenți; timpul se scurge. Referința puternică la elementele naturale din prim-plan, intercalate cu obiecte tehnologice (mouse-ul, CD-ul sau ceasul deșteptător), subliniază importanța menținerii legăturilor cu trecutul, cu o lume în care natura era predominantă.
Elementul feminin, plasat pe planul temporal al prezentului, reprezintă arhetipul Mamei Pământ plasată la mijloc între trecut și viitor.
Asemenea unui Ulise, Gianfranco călătorește prin această dimensiune temporală, căutând forțele care ne susțin și ne modelează, ne alterează sau ne guvernează destinul. Împingut spre viitor, omul-artist înfruntă călătoria cu forță și hotărâre, dar apoi își dă seama de propria fragilitate în fața complexității unei lumi pe care a creat-o - lumea tehnologică - care îi scapă din mâini și, prin urmare, simte nevoia să se întoarcă de unde a plecat. Astfel, revine natura ciclică a călătoriei, unde călătoria este această chemare eternă către viață și moarte. Trebuie să ne întoarcem la punctul de plecare pentru a ne redescoperi, iar figura feminină devine astfel un simbol al celui care ne permite să renaștem.
Cuvintele „partire” și „partorire” transmit ambele conceptul de separare și detașare, iar în fiecare călătorie întreprinsă de Gianfranco Zenerato există această referință temporală circulară, această plecare și apoi întoarcere. Când privim spre viitor, nu putem decât să ne îndreptăm privirea spre trecut pentru a evita să ne pierdem rădăcinile, pentru a evita să fim dezumanizați de lumea tehnologică și post-tehnologică.
Fiecare călătorie pune raționalitatea și emoțiile pe același nivel, stârnește îndoieli și temeri, ritmurile vieții de zi cu zi devin distorsionate și capătă semnificații diferite.
A merge spre viitor devine o provocare, surprinsă în privirea feminină, dar și un pericol, deoarece reprezintă aproape o pierdere a identității. Plecarea necesită confruntarea cu separarea de „vechiul sine”, alcătuit din obiceiuri, roluri și certitudini. Plecarea, însă, este libertate și, chiar dacă aceasta este limitată, deoarece implică confruntarea cu necunoscutul, reușește să restabilească ordinea în trecut. Perspectiva schimbătoare devine centrifugă și centripetă; fluxul expansiunii este direcția în care merge cineva, în timp ce punctul de sprijin al contracției este direcția din care vine cineva. În lucrările lui Zenerato, se experimentează acest sentiment de a veni dintr-un loc și de a ne îndrepta spre altul. În centru se află figura feminină ca punct de referință: ea este conștiința artistului, inima călătoriei, cu ritmurile, zgomotele, timpurile, dificultățile, descoperirile și emoțiile sale.
Planul temporal al viitorului care reprezintă sosirea este, în unele lucrări, dezumanizat, iar figura feminină este aproape fărâmițată pentru că artistul însuși nu se recunoaște în această poziție: este ca și cum pierderea identității ar fi o resemnare desconsolată față de pierderea legăturilor cu trecutul și chiar elementele naturilor statice devin, în unele cazuri, aproape absente și umbrite de cele tehnologice.
Devine esențial, așadar, să ne protejăm de acest viitor, care avansează periculos și aproape incontrolabil, și să ne refugiem în ceva cunoscut și străvechi unde chiar și „iluziile sunt reale”.
Cu Gianfranco Zenerato, avem cu adevărat ocazia să călătorim prin vise, semne și simboluri, unde fiecare dintre noi se va vedea reflectat într-o oglindă. Plecarea cu el va însemna întunecarea temporară a acelor oglinzi, așteptând să descoperim o imagine diferită despre noi înșine. Poate că ne vom găsi esența, vom realiza relativitatea valorilor și punctelor de vedere proprii și ale celorlalți. Vom putea să ne pierdem pe noi înșine și apoi să ne regăsim, realizând o natură comună, un destin comun, o identitate comună. (Gaetana Foletto)

Artistul, pornind de la antichitatea clasică cu un limbaj de pre-abstracție figurativă, mătură cursorul mobil al conștiinței sale emergente de dezvoltare pe fundalul cosmosului său interior, istoricizant, până la urgențele extreme ale prezentului, supunându-și tehnica învățată energiei viselor, semnelor, simbolurilor și, mai presus de toate, culorii, bogate în claritate și puritate timbrală, pentru a interacționa și cu prezentul tehnologic. Modernitatea sa este autentic psihologică și o expresie intensivă a puterii sale expresive a variabilelor, de la citările transavangardiste de la sfârșitul secolului al XX-lea încoace... cu suprapuneri de perspectivă caravaggio-stice... și psihologie modernă de extracție postrenascentistă (Rembrandt...). Zenerato posedă un potențial creativ care acoperă o vastă gamă istorică, știind să o combine poetic, asamblând și făcând lira poeziei sufletului să vibreze pe coordonatele istoriei artei în valori universale și scanând cursorul evoluției sale imaginative infinite, prin hiperrealismul visului său vizionar, o fereastră deschisă adăugată rațiunii, în dialog cu prezentul. (Prof. Alfredo Pasolino)

Cercetarea sa este foarte interesantă: figurația realizează efecte scenografice într-un spațiu în care vibrează o frecvență simbolică, încredințată uneori viselor, miturilor sau realității cotidiene, toate armonizate de un splendid joc de culori.


Artistul Rigorii și Modernității
Editat de Francesco Cairone


Cei mai originali autori nu sunt așa pentru că promovează ceea ce este nou, ci pentru că prezintă ceea ce au de spus în așa fel încât pare că nu a mai fost spus niciodată.
(Goethe)


Este necesar să începem cu fraza incisivă a lui Goethe pentru a discuta pictura bogată și inovatoare a artistului Gianfranco Zenerato, și aceasta pentru că această simplă frază spune un mare adevăr, și anume că până acum totul a fost făcut în pictură și astăzi artistul care caută să-și cucerească propria individualitate, fără a fi influențat de curentele și maeștrii trecutului, trebuie să depășească obstacole enorme. După cum susținea și Giorgio Morandi, „Nu există nimic sau foarte puțin nou în lume” și, prin urmare, pentru a fi original, trebuie să pictezi ținând cont de evoluțiile sociale, tehnologice și științifice.

Se spune că arta aparține tuturor, dar nu este pentru toată lumea. Prin urmare, fiecare are dreptul să fie mișcat de o capodoperă. Totuși, pictura și creația sunt un dar pe care Dumnezeu l-a acordat doar câtorva aleși. Ei sunt capabili să vadă ceea ce alții adesea nu reușesc să perceapă și sunt capabili să transforme emoțiile care apar din lucruri mici - de la un gest, o mângâiere, o privire - în tonuri vibrante care colorează monotonia lumii din jurul nostru.
Printre acești norocoși, trebuie cu siguranță să-l includem pe Maestrul Zenerato, un artist la fel de talentat ca puțini alții, care combină meticulozitatea, rigoarea și imaginația într-un stil pictural care, deși amintește de maeștrii din trecut, demonstrează că artistul a prețuit lecțiile picturii fine, împrumutând o tehnică impecabilă de la marii artiști. Cu toate acestea, unicitatea și individualitatea sa sunt evidente în atingerea de modernitate elegantă prezentă în fiecare creație, ceea ce îl face o rară excepție în panorama artistică națională.
Coșuri cu flori și fructe coapte și luxuriante, aranjate pe pereți înalți de marmură, uzați de ani și adesea pătați de desenele amoroase ale doi tineri îndrăgostiți, se împletesc cu obiecte moderne de zi cu zi, precum un CD-ROM, un mouse, o spatulă, care devin o legătură între trecut, prezent și viitor. Peisajul înconjurător, aproape întotdeauna surprins la amurg, când raza verde salută soarele și întâmpină luna, sporește și mai mult ceea ce Zenerato proclamă pe panourile de marmură din prim-plan, unde o culoare din ce în ce mai vie variază de la roșu la galben, verde și toate nuanțele cele mai calde ale curcubeului.
Și curcubeul pare să umbrească cariera acestui tânăr artist promițător, prozator de artă pentru că a creat un stil mai întâi poetic și apoi pictural, cu care reușește să reprezinte ceea ce simte, filtrând urâțenia și negativitatea pe care lumea noastră le aduce cu ea.

Au scris despre el sau au judecat operele sale.

Paolo Levi, Paolo Rizzi, Giammarco Puntelli, Giorgio Grasso, Sergio Capellini, Pietro Gasperini, Francois Buisson, R. Boschi, Michele Nocera, Carlo Alberto Gobbetti, Antonella Gotti, Gianni Ingolia, Dino Pasquali, Umberto Zaccaria, Umberto Tessari, Ottorino Stefani, Giulio Gasparotti, Carlo Federico Teodoro, Carlo Rigoni, Giorgio Trevisan, Vera Meneguzzo, Claudio Radaelli, Grillo Biagio, Luca Dall'olio, Franco Brescianini, Giovanni B. Bianchini, Mara Frignani, Aldo Tavella, Angelo Marchiori, Walter Coccetta, Paolo Baratella, Luciano Chinese, Luigi Consonni, Giuseppe Possa, Silvano Valentini, Siro Perin, Alfredo Pasolino etc.