Ovidio - Art d’Aimer - 1759

Arta de a iubi în secolul salonurilor, când Ovidiu devine galant și periculos
Această ediție rafinată, din secolul al XVIII-lea, a Ars amatoria de Ovidiu, prezentată ca „nou poem în șase cânturi”, este un exemplu perfect de rescriere modernă a clasicului antic, filtrată prin gustul galant și narativ al Iluminismului francez. Nu este o simplă traducere, ci o adaptare literară care reinventează pe Ovidiu pentru publicul salonurilor, atenuând erudiția latinească în favoarea grației narative și a eleganței sentimentale. Ilustrațiile însoțesc textul ca adevărate comentarii vizuale, inserând arta iubirii într-o scenografie teatrală formată din grădini, temple și gesturi codificate. Volumul se situează la jumătatea distanței între literatură libertină și clasicismul moral, întruchipând o tensiune tipic secolului al XVIII-lea între dorință, ironie și control social.
Valoare de piață
Pe piața de antichități, această ediție ilustrată se încadrează în general într-o gamă între 300 și 500 de euro pentru exemplarele complete cu ilustrații și cu Lettera di Zulni și răspunsul său. Prezența legăturii coeve, realizată din piele integrală, chiar dacă uzată, precum și completitudinea colecției iconografice influențează pozitiv evaluarea.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Legătură în piele coaptă, dorso cu nervi, compartimente și decoruri aurite. Frontispiciu cu fioron tipografic, șapte plachete gravate în afara textului. Exemplarul complet, incluzând Scrisoarea lui Zulni către Zulni și Răspunsul său, legate la sfârșitul volumului. Hârtie cu unele ofiliri și semne ale timpului; uzură generală a legăturii. În cărțile vechi, cu o istorie de secole, pot fi prezente unele imperfecțiuni care nu sunt întotdeauna menționate în descriere. Pp. (6); 32; 262; (6).

Titlul complet și autorul
Arta de a iubi, nou poem în șase cânturi.
Londra, în detrimentul Companiei, 1759.
Publius Ovidius Naso.


CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Opera se înscrie în lunga tradiție a rescrierilor moderne ale Ars amatoria, dar se distinge prin ambiția literară a autorului-editorului său, Fr.-Étienne Gouge de Cessières, care urmărește să facă din Ovidiu o figură compatibilă cu gustul moral și narativ al secolului al XVIII-lea. Împărțirea în șase cânturi, utilizarea unui francez elegant și discursiv, precum și aparatul iconografic transformă poemul latin într-un manual sentimental cult, destinat unui public mondan. Prezența scrisorilor finale, de ton pseudo-oriental și dialogic, întărește caracterul narativ și teatral al volumului, extinzând dimensiunea sa literară dincolo de simpla reconstituire clasică.

Biografia autorului
Publius Ovidius Naso s-a născut la Sulmona în 43 î.Hr. și a murit în exil la Tomi în jurul anului 17 d.Hr. A fost unul dintre cei mai importanți poeți ai epocii auguste și autorul unor opere fundamentale precum Metamorphoses, Fasti și Ars amatoria. Maestru al eleganței formale și al ironiei, Ovidiu a transformat mitul și dragostea în instrumente literare de o modernitate extraordinară. Tocmai Ars amatoria, cu viziunea sa liberă și inteligentă asupra dorinței, i-a adus ostilitatea puterii imperiale și exilul, contribuind însă la durabilitatea sa în cultura europeană.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Editiile franceze ale Arte di amare au cunoscut o răspândire semnificativă în secolul al XVIII-lea, adesea în formă adaptată sau parafrazată, pentru a ocoli cenzura morală și a face textul mai acceptabil pentru publicul modern. Ediția londoneză din 1759, deși în limba franceză, profită de libertatea editorială mai mare a Angliei, oferind un aparat ilustrativ bogat și o redare textuală mai îndrăzneață comparativ cu tipăriturile continentale.

Bibliografie și Referințe
Cohen-de Ricci, M., Ghidul pasionatului de cărți cu gravuri din secolul al XVIII-lea, Paris.
Brunet, J.-C., Manual pentru librar și iubitorii de cărți, Paris.
Praz, M., La chair, la mort et le diable dans la littérature du XVIIIe siècle, Paris.