A. De Luca (1979) - Il borgo che sogna

Titlul: Il borgo che sogna

Opera prezintă o viziune poetică și suspendată a unui sat mediteranean care se transformă într-un chip uman, îmbinând arhitectura și figura într-o narațiune onirică și delicată. Casele, lipite unele de altele ca într-un vechi sat de coastă, devin trăsături: ferestre care devin ochi semi-închiși, ziduri consumate de timp care capătă moliciunea pielii, acoperișuri din țigle roșii ce marchează ritmul compoziției ca gânduri suprapuse.
Cromia este caldă și armonioasă, dominată de ocru, roz pudrat și verde închis, echilibrate de albastrul cerului și mării care se ivește pe stânga, sugerând o dimensiune de liniște și deschidere. Fețele, abia schițate și fuzionate cu arhitectura, transmit un sentiment de intimitate și liniște, de parcă însăși satul ar fi o entitate vie, absorbită într-un vis antic.
În prim-plan, un câmp înflorit explodează în o varietate de culori – roșii, albe, galbene și violete – creând un contrast vital cu soliditatea construcțiilor și adăugând un ton liric și primăvăratic întregii scene. Pensulația este moale, dar controlată, cu texturi ușor deosebite care valorifică suprafața pânzei și evocă uzura timpului pe pereți.
Opera se situează într-un cadru simbolic și suprarealist, unde memoria, identitatea și peisajul se împletesc, invitând privitorul să se piardă într-o poveste vizuală plină de emoții calme, nostalgie și dulce umanitate.