Sperone Speroni - Orationi - 1596

Retorica și demnitatea vulgarului în arta oratoriei lui Sperone Speroni
Capitele rubricate și pictate manual în roșu și albastru. Orările lui Sperone Speroni, publicate la Veneția în 1596, reprezintă cea mai completă sinteză a activității oratorice a unuia dintre cei mai importanți gânditori italieni ai secolului al XVI-lea. Colecția postumă și definitivă, opera transformă cuvântul public într-un instrument de autoritate morală, politică și culturală, capabil să se miște cu conștiență între academie, curte și spațiul civic. În aceste orări prinde formă idealul umanist al vorbitorului-filozof, în care elocvența și gândirea se îmbină într-o proză solemnă, măsurată și extrem de ritualizată. Ediția din 1596, îngrijită de Ippolito Conti, fixează corpul orator Speroni și marchează recepția canonică a operei, dând tiparului un model de vorbire publică gândit ca un gest civic și ca formă de guvernare a discursului.
Valoare de piață
Pe piața anticariatului, prima și singura ediție a Orationi lui Sperone Speroni se situează, în general, într-un interval cuprins între 1 500 și 2 500 de euro, cu variații semnificative legate de starea de conservare a hârtiei, de calitatea legării și de prezența elementelor decorative originale. Exemplare complete, în legătorie de epocă în pergament cu capitele rubricate și pictate manual, sunt deosebit de apreciate de colecționari pentru valoarea lor materială și valoarea lor testimonială.

DESCRIERE FIZICĂ ȘI CONDIȚIE
Capitelur i rubricate și pictate manual în roșu și albastru. Legatură coevă în pergamă, dosar cu șase nervuri, cu titlu manuscris. Frontispiciul cu marca editorială xilografică a Meietti într-un cadru figurat ce reprezintă doi cocoși, unul ciocnind boabe de porumb, în centru o plantă cu știuleți; motto: non comedetis fruges mendacii. Textul ornamentat cu initiale xilografice, capitele rubricate și pictate manual în roșu și albastru, cu intervenții care conferă volumului o dimensiune semi-manuscrisa, tipică edițiilor destinate unui public cult și instituțional. Fregi xilografice în text. De asemenea, prezentă marca xilografică a lui G. Alberti la sfârșitul c. 2D4v, într-un cadru figurat cu Sibilla purtând o carte deschisă și motto Sibylla. Prezență de aureole umede. În cărți vechi, cu o istorie pluriociască/prolifică, pot exista unele imperfecțiuni, care nu sunt întotdeauna menționate în descriere. Pp. (2); 8 nn.; 216.

Titlul complet și autorul
Oratoriile domnului Speron Speroni, doctor și cavaler din Padova. Din nou puse în lumină.
Veneția, lângă Ruberto Meietti, 1596.
Sperone Speroni.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Oratoriile reprezintă un document central al culturii retorice târzie-renascentiste. Speroni, figură centrală a Academiei degli Infiammati și protagonistă a dezbaterii despre limba vulgară și demnitatea acesteia, utilizează oratoria ca formă de intervenție publică și ca instrument de construire a consensului. Discursurile, morale, de celebrare și politice, arată o conștiență profundă a funcției sociale a cuvântului, înțeles nu ca un simplu exercițiu stilistic, ci ca un act de reglementare a vieții civile. Dedicarea către Francesco Maria II della Rovere, ducele de Urbino, explică legătura dintre intelectualitate și puterea princială și plasează opera în contextul strategiilor de legitimare culturală a curților italiene de la sfârșitul secolului al XVI-lea.

Biografia autorului
Sperone Speroni s-a născut la Padova în 1500 și a murit acolo în 1588. Filozof, om de litere și polemist, a fost printre cei mai autoritari susținători ai limbii vulgare ca limbă a filozofiei, a științei și a discursului public. Operele sale, care se întind de la dialogul filosofic la tratatistica lingvistică și la oratorie, au exercitat o influență durabilă asupra prozei și a gândirii italiene din secolul al XVI-lea.

ISTORIA TIPARULUI ȘI CIRCULAȚIA
Ediția venețiană din 1596 reprezintă prima și singura colecție tipărită a orărilor speroniane, îngrijită de Ippolito Conti, după cum este indicat în prefata la c. πA3r. Tipărită de Ruberto Meietti, tipograf activ în difuzarea textelor umanistice și academice, opera a avut o circulație selectivă dar semnificativă în cercuri educate, universitare și la curtea din nordul Italiei. Prezența capitelurilor rubricate și pictate manual atestă o destinație editorială de prestigiu, în linie cu caracterul autoritar și ceremonial al textului.

Bibliografie și Referințe
Pozzi, Sperone Speroni și cultura secolului al XVI-lea.
Garin, Umanismul italian.
Adams, Catalogul cărților tipărite pe continentul Europei, 1501–1600.
WorldCat, recensămintele edițiilor lui Sperone Speroni.