Școala Germană (XX) - Vanitas, memento mori






Specializată în picturi și desene ale maeștrilor clasici din secolul XVII, cu experiență în licitații.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 125387 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Vanitas, memento mori, pictură în ulei germană din perioada 1930–1940, 67 × 51 cm, neautografiată, în stare bună.
Descriere de la vânzător
Școala germană de la începutul secolului XX.
„Vanitatea, adu-ți aminte de moarte”
Ulei pe pânză, din primele decenii ale secolului XX, 1920/1930 (Germania)
Prezentarea tabloului:
Pictura o reprezintă pe o figură scheletică parțial îmbrăcată, surprinsă într-o postură de trei sferturi care evocă conștient tradiția portretului clasic. Scheletul, învăluit într-un drapaj roșu intens, poartă un coif întunecat împodobit cu un element metalic și cu un lanț care coboară pe lângă partea feței, evocând o referință vagă la forme militare sau ceremoniale.
O operă se înscrie în lunga tradiție a vanitas-ului și a memento mori, dar o face cu un limbaj actualizat și pictural liber. Moartea nu este reprezentată ca un eveniment violent sau macabru, ci ca o prezență tăcută și demnă, aproape nobilitată prin postura și îmbrăcămintea sa. Structura osoasă, redată cu grijă anatomică, dar fără o satisfacție realistă, apare din drapaj ca un corp încă „în scenă”, suspendat între viață și descompunere.
Fundalul, dominat de verde închis și de forme picturale abia sugerate, contribuie la crearea unei atmosfere rarefiate și atemporale. Tușele devin mai libere și mai materice decât în picturile precedente, sugerând o sensibilitate novecentistă sau târzie din secolul al XIX-lea, în care interesul nu mai este citarea fidelă a trecutului, ci reinterpretarea sa simbolică.
Roșul mantiei dobândește o valoare puternic aluzivă: culoare a puterii, a sângelui și a pasiunii, devine aici învelișul unui corp deja lipsit de viață, întărind contrastul dintre aparență și adevăr, între autoritatea exterioară și inevitabilitatea sfârșitului. Figura pare conștientă de propria condiție, nu victimă, ci martor.
În ansamblu, tabloul se configurează ca o meditație vizuală asupra identității, asupra timpului și asupra efemerității, în care limbajul portretului oficial este golit de sens și transformat într-o imagine de o imobilitate tulburătoare. O operă care dialoghează atât cu pictura simbolistă, cât și cu tradiția barocă a memento mori, oferind privitorului o reflecție tăcută și profundă asupra fragilității existenței.
Dimensiuni: 67 x 51 cm
Originar din colecție privată
Starea de conservare: Bună, cu semne normale ale trecerii timpului - restaurări prezente și vizibile pe verso
* rama prezentă în fotografie a fost folosită doar în scop demonstrativ / rama nu este prezentă
Ideale pentru colecționare și investiții.
Cu certificat de autenticitate conform legii - Expertise
Ambalare profesională și expediere asigurată
Povestea Vânzătorului
Școala germană de la începutul secolului XX.
„Vanitatea, adu-ți aminte de moarte”
Ulei pe pânză, din primele decenii ale secolului XX, 1920/1930 (Germania)
Prezentarea tabloului:
Pictura o reprezintă pe o figură scheletică parțial îmbrăcată, surprinsă într-o postură de trei sferturi care evocă conștient tradiția portretului clasic. Scheletul, învăluit într-un drapaj roșu intens, poartă un coif întunecat împodobit cu un element metalic și cu un lanț care coboară pe lângă partea feței, evocând o referință vagă la forme militare sau ceremoniale.
O operă se înscrie în lunga tradiție a vanitas-ului și a memento mori, dar o face cu un limbaj actualizat și pictural liber. Moartea nu este reprezentată ca un eveniment violent sau macabru, ci ca o prezență tăcută și demnă, aproape nobilitată prin postura și îmbrăcămintea sa. Structura osoasă, redată cu grijă anatomică, dar fără o satisfacție realistă, apare din drapaj ca un corp încă „în scenă”, suspendat între viață și descompunere.
Fundalul, dominat de verde închis și de forme picturale abia sugerate, contribuie la crearea unei atmosfere rarefiate și atemporale. Tușele devin mai libere și mai materice decât în picturile precedente, sugerând o sensibilitate novecentistă sau târzie din secolul al XIX-lea, în care interesul nu mai este citarea fidelă a trecutului, ci reinterpretarea sa simbolică.
Roșul mantiei dobândește o valoare puternic aluzivă: culoare a puterii, a sângelui și a pasiunii, devine aici învelișul unui corp deja lipsit de viață, întărind contrastul dintre aparență și adevăr, între autoritatea exterioară și inevitabilitatea sfârșitului. Figura pare conștientă de propria condiție, nu victimă, ci martor.
În ansamblu, tabloul se configurează ca o meditație vizuală asupra identității, asupra timpului și asupra efemerității, în care limbajul portretului oficial este golit de sens și transformat într-o imagine de o imobilitate tulburătoare. O operă care dialoghează atât cu pictura simbolistă, cât și cu tradiția barocă a memento mori, oferind privitorului o reflecție tăcută și profundă asupra fragilității existenței.
Dimensiuni: 67 x 51 cm
Originar din colecție privată
Starea de conservare: Bună, cu semne normale ale trecerii timpului - restaurări prezente și vizibile pe verso
* rama prezentă în fotografie a fost folosită doar în scop demonstrativ / rama nu este prezentă
Ideale pentru colecționare și investiții.
Cu certificat de autenticitate conform legii - Expertise
Ambalare profesională și expediere asigurată
