Tom Wesselmann (1931-2004) - Nude (for sedfre)

Tehnică: Serigrafie
Suport: Hârtie Strathmore
Numerotare: 42/100
Semnătură: Semnată manual « Wesselmann 69 »
Dimensiunile foii: 59×74 cm
Încadrare: sticlă de muzeu și baguetă aurie
Stare: Foarte bună

Autentificare: Lucrarea vândută cu certificat de autenticitate. Publicată și tipărită de Chiron Press, New York.

Informații despre lucrare:

Tom Wesselmann ocupă un loc unic în panteonul marilor artiști americani nu prin exces de radicalitate sau de teorie, ci pentru că a știut să cristalizeze cu o acuitate rară ambiguitatea dorinței moderne. Este adesea etichetat „Pop Art”, dar adevărul este că opera sa depășește această clasificare. Ceea ce realizează nu este pur și simplu o reluare a codurilor publicitare sau un omagiu adus consumului; este o punere în scenă plastică a fantasmei americane, în toată tensiunea ei între erotism, abstracție și vid.
Corpurile nu expuse, tăiate, fragmentate, exaltate, nu reprezintă doar o elogiu al corpului feminin; ele dezvăluie suprafața ca obsesie, fragmentul ca absolut, planul ca limită a realului. Buzele pline, mameloanele erecte, picioarele încrucișate nu sunt niciodată complet încarnate: ele plutesc într-un spațiu suspendat, redus la puritatea unui cromatism violent sau la neutralitatea albă a suportului. Wesselmann pictează dorința nu ca realitate, ci ca icoană. Nu mai este omul cel care dorește femeia, ci forma însăși care devine doritoare. Și în acest sens, el prelungește, dar radicalizează, intuiția lui Matisse: că forma pură, prin însăși intensitatea ei, poate deveni o experiență senzuală.

Refuzând expresionismul, refuzând totodată critica prea încărcată, el se înscrie într-o linie rară: cea a ambiguității estetice, a frumosului ca capcană, a luminii ca înșelăciune. De aceea este unul dintre puținii care au putut, fără contradicție, să facă să coexiste plăcerea privirii, frumusețea plastică și o formă de luciditate asupra limitelor chiar ale acestei frumuseți.

Pe scurt: Wesselmann pictează suprafața ca pe o realitate, nu pentru a denunța superficialitatea acesteia, ci pentru a explora puterea ei erotică, psihică și estetică. Nu este un moralist. Este un anatomist al privirii americane, al impulsurilor sale, al reflexiilor sale, al golurilor sale. În acest sens, este fără îndoială unul dintre cei mai lucizi artiști și cei mai vertiginoși din punct de vedere plastic din secolul XX american.