André-Léon Vivrel (1886-1976) - Village breton

André-Léon VIVREL (1886-1976)

Sat breton

Acuarelă pe hârtie.
Dimensiunile picturii: 32 x 49,5 cm
Semnată în colțul din stânga jos.
Proveniență: Colecție particulară, Paris

Acuarelă în foarte bună stare.
Hârtie contrecollé pe o hârtie groasă.
Cadru frumos, nou, auriu, cu plexiglas oferit.
Dimensiuni cu ramă: 60 x 78 cm

Lucrare originală livrată cu factură și certificat de autenticitate.
Expediere rapidă, atentă și asigurată.
Cumpărați cu încredere!

André-Léon Vivrel s-a născut în 1886 la Paris. La doar 15 ani, hotărăște să devină pictor. Este susținut în această direcție de mama sa, pe care o descrie ca pe primul său maeștru, și de tatăl său, negustor de vin și premiu întâi la desen în 1870. Elev la liceul Louis-le-Grand, André-Léon Vivrel intră la Académie Julian în 1910. Acolo urmează învățăturile lui Paul Albert Laurens, apoi frecventează atelierul lui Marcel Baschet și al lui Henri Royer la École des Beaux-Arts. Își închiriază un atelier în Montmartre, la 65 rue Caulaincourt, la doar opt numere de acela al lui Auguste Renoir. Prima sa participare la Salon des artistes français datează din 1913. Mobilizat în 1914, primește Croix de guerre pentru purtare eroică în 1917. După război, își regăsește atelierul din Montmartre. I se acordă mențiune onoare la Salonul din 1920 iar Statul îi cumpără cele două naturi-morturi pe care le expune la Salon des indépendants. Aici prezintă de asemenea doi portrete ale Bretonului pictate la întoarcerea dintr-o ședere la Ploumanac'h (Côtes-d'Armor). În 1922, Vivrel apare pentru prima dată la Salonul Société Nationale des Beaux-Arts. După ce primește premiul Deldebat de Gonzalva în 1932, obține, în anul următor, o medalie de argint la Salon des artistes français cu „Le Temps des cerises”. În 1934, Vivrel prezintă înotătoare (baigneuses), primul tablou dintr-oserie de mari nuduri trimiși la Salon până în 1943. Succesul cercetării sale asupra nudului feminin, „Baigneuses” din 1939, este recompensat cu o medalie de aur la Salon des artistes français.
Această ultimă recompensă răsplătește o medalie de argint obținută de Vivrel în 1937, în cadrul Expoziției internaționale a Artelor și Tehnicilor din Paris. Critica l-a salutat unanim pe talentul său și, în 1940, Louis Paillard nu ezită să scrie în prima pagină a „Petit journal” din 6 mai 1940: „André Vivrel, apare, o proclam, ca unul dintre cei mai buni la acest Salon [al artiștilor francezi]”. Expoziția „Vivrel - peintures récentes”, organizată de Galeriile de Berri în mai 1942, ilustrează, în 31 de tablouri, diversitatea genurilor abordate de Vivrel, dar este peisajul pe care îl explorează cu cea mai mare pasiune. Țara lui de alegere este Loiret, unde fratele său mai în vârstă Marcel deține o reședință secundară la Châtillon-sur-Loire, nu departe de Champtoceaux. După Primul Război Mondial, fără bani, se refugiază acolo pentru a picta în motiv, la costuri reduse. Primăvara 1926, Vivrel este din nou în Bretagne, de unde aduce „Portul Camaret” expus la Salon des Tuileries din 1926. Câteva ani mai târziu, în 1934, se întoarce în Côtes d'Armor, unde compune marinuri care sunt tot atâtea studii ale cerului. Vivrel își petrece vara 1926 în Corsica. Acolo realizează acuarele care sunt prezentate, încă din toamnă, la Galeria Georges Petit, apoi la New York. De fiecare dată, o critică unanimă laudă calitățile lor: „Expoziția lui André Vivrel este a unui artist sensibil, fin, dar rămâne amplu în concepțiile sale. Viziunile sale despre Corsica, Breizh (Bretania) și Paris sunt, ca florile sale, delicate, armonizate” (« La Semaine à Paris », 12 noiembrie 1926, p.
63). În 1928, se duce din nou în Sud. Restituind lumina caldă și vibrantă a Provensei, el pictează « Portul Saint-Tropez », expus în același an la Salonul Independenților. Tema Mediteranei se impune și la Salon des Tuileries, unde Vivrel prezintă priveliști de port și de paquebote, martori ai unei industrii turistice înfloritoare. Când Vivrel nu este pe drumurile Franței, ia Parisul drept model. El pictează străduțele din butte Montmartre și monumentele capitalei, cum ar fi Catedrala Notre-Dame, pe care o dezvoltă în serie, în maniera lui Monet. Îi place să se oprească pe malurile Senei, care îi oferă numeroase unghiuri de vedere neobișnuite asupra orașului și îi inspiră picturi care nu sunt lipsite de amintirea peisajelor pariziene ale lui Albert Lebourg. Pictând până în ultimul său suflu, André-Léon Vivrel s-a stins la Bonneville-sur-Touques, la 7 iunie 1976.