Mario Persico (XX - Senza Titolo

Mario Persico (Napoli 1930-2022)
Colecție de 3 serigrafii numerotate, datate și semnate de Artist; tiraj 5 din 70
Fără titlu, 1960
Dimensiuni 32 cm x 42 cm, încă neînramat

Provine din colecția Galerie Senatore Stuttgart (DE)
Condițiile excelente se pot vedea din fotografii.
Expediată prin curier, fără a fi rulată, și ambalată cu grijă.

Breve biografia:
Născut în orașul Napoli în 1930, Mario Persico a participat la formarea primelor mișcări artistice experimentale și de ruptură. Ucenic al lui Emilio Notte la Academia de Arte Frumoase din Napoli, în 1955 a fost unul dintre semnatarii manifestului Artei Nucleare, ale cărui primii inițiatori au fost Enrico Baj și Sergio Danelo e, care se opunea modurilor de neorealism: «Nuclearii vor să doboare toate „ismele” unei picturi care cade inevitabil în academism, indiferent de genza ei. Ei vor și pot să reinventeze Pictura. Formele se descompun: noile forme ale omului sunt cele ale universului atomic. Forțele sunt sarcinile electrice. Frumusețea ideală nu aparține niciunei caste de eroi proști, nici roboților. Dar coincid cu reprezentarea omului nuclear și spațiului său. Adevărul nu-ți aparține: este în interiorul atomului. Pictura nucleară documentează căutarea acestui adevăr»
La sfârșitul anilor ’50 a participat la formarea grupului „Gruppo 58”, cu Guido Biasi, LUCA Luigi Castellano, Franco Palumbo, Mario Colucci și Lucio Del Pezzo. În 1958 a participat la expoziția colectivă „Gruppo 58 + Baj”, la Galeria San Carlo din Napoli, în 1959 prima sa expoziție individuală, la Galeria Senatore din Stuttgart, iar în același an „Manifestul din Napoli”, care critica pozițiile abstracționismului. Din primii ani ai anilor ’60, Persico a început să introducă în opere și elemente extrapittorice și materiale deșe, precum nasturi, garnituri/șuruburi, hârtie și dispozitive mecanice, aflate la o întrerupere între Robot (1961) și seria „obiecte practicabile” (din 1963), alcătuite din părți mobile care permiteau o configurație mereu diferită a operei.
În 1966 ilustrează Ubu Cocu de Alfred Jarry, părintele Patafisicii, tradus în italiană de Luciano Caruso. La sfârșitul anilor ’60, se remarcă Segnali e gli Oggetti Ammiccanti, concepute ca opere mobile menite să înlocuiască semnele rutiere, și Gru Eterogaie, instalate în parcurile publice. În anii ’70 începe să colaboreze la realizarea spectacolelor de teatru experimental, desenând costumele și decorurile pentru „Laborinthus II” de Luciano Berio, cu textul lui Sanguineti, și pentru „Combattimento di Tancredi e Clorinda”, de Claudio Monteverdi, ambele puse în scenă la Teatrul La Scala din Milano.
În 2001, la moartea lui LUCA, Persico și-a asumat mandatul de Magnific Rector al Institutului patafisco din Napoli, lansând publicația Patart, cu primul număr dedicat chiar lui Luigi Castellano. În 2007, prima mare antologie, la Castel dell’Ovo, urmată, în 2012, de o expoziție la Muzeul Madre. Operele sale fac parte din colecțiile Muzeului Capodimonte și Muzeului Secolului XX din Napoli. A murit la Napoli, în martie 2022, la vârsta de 92 de ani. (Vannucchi Arte)
Opera face parte din colecția mea privată.
Sunt un colecționar.