Fedro / Esopo - Fabularum Aesopiarum - 1742

FABLELE PENTRU PRINCIPII ȘI FILOSOFIE: PUTEREA ANIMALELOR, FEDRU ȘI AESOP ÎN SECOLUL LUMINILOR
Ediția pariziană din 1742 a Fabularum Aesopiarum libri quinque de Fedru, tipărită la Coustelier, redă într-o formă elegantă, măsurată și vizual rafinată unul dintre textele fondatoare ale tradiției morale occidentale. Fabulele aesopice, reformulate de Phaedrus în strofe hexametrice latine, alcătuiesc un model desăvârșit de concizie, claritate și universalitate etică, capabil să traverseze secolele fără să-și piardă forța polemică. În această ediție secolului al XVIII-lea, textul clasic este propus ca obiect de lectură cultă și, în același timp, ca reprezentare: frumoasa legătorie de epocă în maro roșu cu auriri bogate și ilustrațiile finisate gravate transformă volumul într-o operă care unește pedagogia și prestigiul social. Cartea devenind astfel nu doar un instrument moral, ci și un semn de apartenență la o cultură clasicistă, ordonată și rațională, pe deplin în acord cu estetica iluministă.
VALOAREA PE PIȚĂ
Pe piața anticariatelor europene edțițiile latine ale lui Fedru din secolul al XVIII-lea, în special cele pariziene cu legătorie frumoasă, decor și cu o aparatură ilustrativă completă, se situează în general într-o gamă de valoare cuprinsă între 900 și 1.600 de euro. Prezența unei legături coeve în piele plină cu auriri la fețe și la taieri, împreună cu gravuri bine conservate și o impresie tipografică clară, contribuie la plasarea exemplarului în partea medie-superioară a intervalului. Copii cu legături ulterioare sau cu ilustrații lipsă se evaluează, în schimb, la valori mai mici.
DESCRIEREA FIZICĂ ȘI STAREA
Frumoasă legătorie coevală în maro roșu, cu ramă aurită la fețe, dosuri împodobite cu fregi și titlu aurit; tăieturi aurite. Aparat ilustrativ compus din gravuri calcografice de execuție rafinată, care traduc în imagini scenele morale ale fabulelor, accentuând înclinația lor alegorică și teatrală. Foi cu unele pete dispersate; impresia tipografică clară și bine contrastată. Structură în ansamblu solidă, cu semne de uzură ușoare în concordanță cu vârsta. La cărțile vechi, cu o istorie pluriseculară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna sesizate în descriere. Pp. (6); 22 nn.; 132; (4).
TITLUL COMPLET ȘI AUTORUL
Fabularum Aesopiarum libri quinque.
Parisiis, apud Coustelier, 1742.
Fedru; Esop.
CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Phaedrus reprezintă momentul decisiv în care fabula aesopiană intră în mod stabil în literatura latină, asumând o formă metrică și stilistică destinată să devină canonică. Activ în secolul I d.Ch.; probabil sub domnia lui Tiberius, Fedru reformulează patrimoniul narativ atribuit lui Aesop într-un limbaj tăios și incisiv, transformând povestiri scurte în instrumente de critică socială și reflecție morală. Fabulele sale, adesea tăioase și deziluzionate, pun în scenă relații de putere, înșelăciuni și ambiții prin alegorie animală, oferind o vedere clară asupra dinamicilor umane. În secolul al XVIII-lea, astfel de texte sunt citite la lumina eticii raționale și a pedagogiei iluministe: fabula devine exercițiu de stil, instrument didactic și model de moralitate universală, în perfectă coerență cu idealul clarității și moderației promovat de cultura franceză a epocii.
BIOGRAFIA AUTORULUI
Phaedrus a fost un autor latin de strămoși probabil macedoneni sau trac, care a trăit în secolul I d.Ch. Eliberat din sclavie, a activat sub principatul lui Augusto și Tiberius. Cehările sale cinci culegeri de fabule în hexametri constitutează prima sistematizare latină organică a materialului aesopian. Opera sa, inițial puțin răspândită, a cunoscut o redescoperire în Renaștere și o largă prosperitate editorială între secolele XVII și XVIII.
BIOGRAFIA LUI AESOP
Aesop este o figură semi-legendară, plasată tradițional în secolul al VI-lea î.Hr., probabil activă în zona Anatoliei sau în Grecia arhaică. Conform tradiției, ar fi fost un sclav de excepțională inteligență și istețime, capabil să exprime adevăruri morale și politice prin scurte povestiri alegorice cu animale vorbitoare. Fabulele sale, transmise oral și apoi adunate în formă scrisă, au constituit unul dintre nucleele fundamentale ale literaturii didactice antice. Succesul lor a traversat perioada clasică, romană și medievală, ajungând să fie model indispensabil pentru cultura umanistă și modernă. În epoca iluminismului, Esop este privit ca arhetipul moralistului universal: simplu în formă, profund în conținut, capabil să vorbească atât conducătorilor, cât și poporului.
ISTORIE DE TIPAR ȘI CIRCULAȚIE
Ediția pariziană din 1742, tipărită de Coustelier, se înscrie în tradiția solidă de editură franceză dedicată clasice-latinilor destinate atât uzului școlar, cât și bibliotecii private cultivate. Grija pentru tipar, calitatea hârtiei, aparatul ilustrativ și prezența legăturilor de prestigiu reflectă o strategie editorială adresată unui public care concepe cartea clasică ca obiect de formare și reprezentare socială. Such ediții au avut o circulație extinsă în secolul al XVIII-lea, în special în colegii și bibliotecile domestice ale burgheziei și aristocrației europene.
BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
ICCU/OPAC SBN: înregistrări referitoare la ediția Parisiis, apud Coustelier, 1742.
Catalogue général de la BnF: note despre edițiile secolului al XVIII-lea ale lui Fedru tipărite în Paris
WorldCat: localizări internaționale ale ediției din 1742
Brunet, Jacques-Charles, Manuel du libraire et de l’amateur de livres, intrări referitoare la Phaedrus și edițiile iluminate ale secolului al XVIII-lea
Perry, B. E., Babrius and Phaedrus, Cambridge, Harvard University Press, pentru tradiția textuală.