Troiano, Enzo - 1 Original drawing - Omaggio a Vampirella

Ilustrație originală realizată în tehnică mixtă pe carton de Enzo Troiano.
Omagiu Vampirellei.

Operă unică semnată.

Livrare expres cu curier internațional în ambalaj protejat.

Enzo Troiano s-a născut în 1965.
Începe cariera în 1988 pe paginile unui bisettimanale sportiv din Campania, „Sport Sud”, supliment la ziarul: „IL MATTINO”. Pentru Sport Sud, desenează caricaturi și benzi desenate sportive. Imediat după lucrează pentru săptămânalul sportiv din Puglia „ILFOGGIA” și pentru publicația lunară sportivă din Campania „Super Sport 2000”. Pentru ambele desenează caricaturi, moviole sportive și tactici ale echipelor de fotbal, baschet și rugby. În acel interval realizează o copertă-propunere pentru un disc „live” al lui E. Avitabile, fără să primească însă un răspuns. În 1990, prima experiență ca autor de benzi desenate în fanzinele „REJECTS”, care îi includea printre desenătorii săi tineri și pe bonellianul G. Ricciardi. În acești ani desenele sale sunt supuse diversilor editori și specialiștilor. Îi manifestă apreciere B. Bozzetto, M. Bartoletti (atunci directorul „Guerin Sportivo”), G. Brunoro, Luca Scatasta (Star Comics), O. DeAngelis (Comic Art), R. Traini și mulți alții. În acești ani realizează numeroase probe pentru Sergio Bonelli Editore.

În 1992 este contactat de Ade Capone pentru seria de benzi desenate: Lazarus Ledd. După un prim contact interlocutoriu, este trimis de Roberto De Angelis să-și perfecționeze semnul grafic. În 1993 este contactat de „Micro Art” din Napoli, pe atunci în plină dezvoltare, pentru a-i deveni partener și director de artă. În 1994 apare numărul zero din „Engaso 0.220”, primul benzi desenate realizat în întregime în Napoli. E. Troiano a realizat pentru această publicație toate coperțile seriei (nouă numere în total): numărul zero, numărul unu. Două pagini în suplimentul de Lucca și opt pagini pentru suplimentul „Game Over”.

În 1995 Prato câștigă, clasându-se pe locul al doilea la singurul și cel mai important concurs național pentru creatori de benzi desenate începători. În 1997 povestea sa câștigătoare de la Prato este publicată în revista Micro Art: „Balto”. În 1998 aceeași poveste, cu titlul „Land of Azor”, este publicată în prestigioasa revistă americană „Heavy Metal”. În 2000, casa de editură „Eidos” îi publică banda desenată „Berlino 1999” pe texte de Riccardo Bruno. În aceiași ani realizează coperți pentru editorul „Isola dei Ragazzi”, lucrează pentru Giffoni Film Festival și pentru editorul „DiMauro”.

În 2001, la Universitatea din Fisciano (Salerno), ține lecții de benzi desenate pentru studenți universitari, alternându-se în cele patru zile cu D. Bigliardo, G. Palumbo și S. Tamiazzo.

În 2002 încheie un contract pentru publicarea a cinci volume (tomi cartonati) cu Editorele franceză Pointe Noire. Din păcate editorul falimentează imediat după prima publicare cu titlul „Shinedome”. În 2003 „Jet Stream Productions”, altă casă editorială franceză, cumpără drepturile pentru „Shinedome” și „Helrod”, dar până în prezent nu le-a publicat încă. În același interval, chiar la Angoulême în Franța îl cunoaște pe Claude Moliterni, de care era un mare estimatoare și devine și un mare prieten. În 2004 apare volumul „La Profezia d’Arcadueò” pentru editorul italian „Albatros” și de atunci încolo începe o colaborare propice care va conduce în anii următori la apariția altor trei cărți („Alberi”, „Taoma” și „Da grande voglio fare il viaggiatore”) ilustrate de E. Troiano în colaborare cu fratele Gianmaria și trei benzi desenate cu titlul „Korea 2145” (2005) „Lufer” (2006) și „Eracle 91” (2007). În 2007 începe o colaborare fructuoasă care îl poartă să ilustreze peste 60 de cărți, cu „Beehive Illustrations” engleză. În septembrie 2005 câștigă premiul revelație italiană a anului la importantul „Fumetti in TV” din Treviso, premiul Carlo Boscarato. În 2006 primește o nominalizare ca cel mai bun volum de benzi desenate, la premiul „Gran Guinigi” de la Lucca pentru benzi desenate „Lufer”. Se repetă în 2007 cu „Eracle 91” pentru care primește nominalizări la Treviso și la Lucca. În 2008 primește la Acaya (Lecce) un prestigios premiu pentru întreaga carieră; Publică pentru „Nicola Pesce Editore” în revista „Monstars” și în 2009 în revista „Cosplay” banda desenată „Shinedome”.

Întotdeauna în 2009 iese pentru Bottero edizione primul tom intitulat „Harcadya” și în același an realizează o poveste pentru Tunuè în revista „MONO”. În 2010 este chemat de Vincenzo Cerami să adere la această inițiativă importantă: „Cei mai mari autori ai benzilor desenate la Spoleto, pentru Abruzzo”. Tot în 2010, realizează albumul oficial al manifestării „Comicon” intitulat: „Il Sogno”, o poveste de 4 pagini care creează o legătură temporală între primul și al doilea volum al Harcadya. Editura Deda, în același an, după doar 4 ani, scoate prima ediție reeditată a succesului editorial: „Korea 2145”.

În 2011 realizează a doua parte a „Harcadya” în coeditare între Wombat Edizioni și Bottero Edizioni. Tot în 2011, trei dintre benzile sale sunt publicate în revista „IComics” a vulcanicului Dino Caterini. Omagiile și desenele sale apar în benzile desenate „Heavy Bone” și „Lovercfat black and white”. În 2011 este primul autor italian care călătorește în Franța, mai exact la Nizza, la magazinul „BD Fugué” și pentru a prezenta într-o librărie franceză un album în limba italiană, adică cele două volume ale „Harcadya”. În luna aprilie a lui 2012 apare volumul și CD-ul „Canzoniere Illustrato” al muzicianului Daniele Sepe. Enzo Troiano este unul dintre autorii care au ilustrat una dintre piesele prezente pe CD. În luna mai a lui 2012, este chemat la Roma pentru a expune împreună cu mulți colegi ilustri la „Cart gallery”, prima galerie italiană care expune pagini și ilustrații din benzi desenate.

În august 2012, primește o nominalizare ca cel mai bun autor la premiul prestigios: « Carlo Boscarato » la Treviso Comic Book Festival, pentru volumul al doilea al Harcadya. În mai 2013 este selectat în cadrul « Official Talent » la Florence Fantastic Festival și este prezent în compania artiștilor de calibru precum Larry Elmore, J. Felix, M. M. Moore, M. Manzieri, C. Castellini, L. Parrillo, S. Bianchi, D. Orizo, P. Rinaldi. În noiembrie 2013 a publicat pentru Wombat Edizioni benzile desenate « Gulliver ». Din iunie 2013 se ocupă de layout-ul grafic al faimoasei reviste a A.A.S.C.T din Napoli: « Qui Napoli ». În noiembrie 2015 a publicat pentru Editura « Il Grifo » portofoliul: CITY GIRL! În 2015 încheie un acord cu editorul lider în jocuri din Italia, GIOCHI UNITI, pentru începutul unei colaborări care va face pentru prima dată în Italia să realizeze benzi desenate din care apoi se va produce un joc. În 2016 iese de fapt OMEGHA, care va fi urmat în 2017 de lansarea jocului însoțit de benzi desenate! A publicat peste 20 de coperți pentru Editura Stamperie del Valentino. În 2018 încheie un acord cu Duglas Edizioni pentru a republica toate succesele apărute în acești ani, în versiune tom și adică; Korea 215, Lufer, Eracle 91 și cele două Harcadya. În ianuarie 2019 iese o poveste a sa în Maxi Zagor pe texte de Moreno Burattini pentru Sergio Bonelli Editore.

I-au arătat stimă pentru lucrările sale: regretatul C. Moliterni, G. Brunoro, P. Ongaro, C. Castellini, T. Liberatore, L. Picatto, Moebius, H. Altuna, Milazzo, A. Faeti, S. Bonelli, Crisse, regretatul J. Buscema, G. Camuncoli, Luca Boschi, E. Risso, M. Cucchiarelli și mulți alții.

A expus la următoarele expoziții: 1987 Caltanisetta (expoziție colectivă de pictură și grafică); 1989 S. Giuseppe Vesuviano (expoziție personală); 1990 Napoli (expoziție colectivă pentru un concurs organizat de „Cuen” despre Prințul de San Severo); 1990 Lucca („Lucca Comics” expoziție colectivă de benzi desenate); 1991 Arzano (Na) (expoziție colectivă de benzi desenate); 1992 Terzigno (expoziție colectivă de benzi desenate); 1992 Lucca („Lucca Comics” expoziție colectivă de benzi desenate); 1993 Napoli („Galaxia Gutenberg” expoziție colectivă de benzi desenate); 1993 Napoli (la „Neapolis” expoziție personală de benzi desenate); 1994 Napoli (la Neapolis expoziție colectivă de benzi desenate); 1995 Prato (concurs internațional pentru benzi desenate); 1997 Ascoli (concurs național pentru benzi desenate); 2001 Fregene (expoziție colectivă de benzi desenate); 2001 Salerno (seminar „Arta benzii desenate” expoziție colectivă de benzi desenate); 2002 Napoli (Comicon expoziție colectivă de benzi desenate); 2003 Napoli (Comicon expoziție colectivă de benzi desenate); 2005 Treviso („Fumetti în TV” expoziție colectivă de benzi desenate „Italiani D’Oltrealpe”); 2006 Pistoia; 2006 Treviso („Fumetti în TV” expoziție colectivă de benzi desenate „Italiani D’Oltreoceano”); 2007 Napoli („Comicon Off” expoziție personală); 2008 Godega (collettiva); 2008 Paris (collettiva la Galeriile du 9ème art); 2009 Treviso (expoziție personală despre Ken il Guerriero); 2009 Campi Salentina – Lecce (collettiva cu Lele Vianello). Este unul dintre ilustratorii prezenți la expoziția itinerantă prin Italia „Children no more” pe tot parcursul anului 2010. 2011 Veneția (expoziție colectivă „Nu este niciodată prea scurt… omagiu lui Hugo Pratt) 2011-12 Milano (Passepartout Unconventional Gallery – 3 expoziții colective). În final este prezent cu tăblițe și schițe la Muzeul Științei din Napoli unde este expusă, în mod permanent, expoziția despre „Engaso 0.220”. A expus cu trei opere în cadrul expoziției „Rock 4” la Pan între 22/02 și 06/04/2014. I s-a dedicat în vara anului 2014, pentru întreaga lună august, la complexul termal Negombo expoziția pentru „Negombo Comics”, cu participări de impact ale multor vedete ale editurii, spectacolului și culturii printre care Ditelo Voi, Claudio Baglioni, Paolo Fresu, Licia Colò, Corul Gospel Scoțian, marele ilustrator Clint Langley și mulți alții. A expus de mai multe ori la manifestarea „Nuvole sull’Isola” în 2015 și 2017. În 2018 i s-a dedicat o expoziție personală la Battipaglia, la școala Edmondo De Amicis. Tot în 2018 i s-a dedicat o expoziție în circuitul „Comicon Off” cu titlul: din Korea 2145 la Omegha!