Canvas Fit - Alberto Ricardo - La Melancolía en Silencio”

Operă de artă creată pe pânză profesională, folosind tehnica de imprimare giclée pe pânză. Artă digitală utilizând media contemporane și AI.

Operă de artă a artistului Canvas Fit-Alberto Ricardo realizată în tehnica Impresie Giclée, pe pânză profesională de înaltă calitate, 100% bumbac, extrem de rezistentă la manipulare și agenți externi, marca Eco Canvas Roma Glossy, satinat.
Garanțăm un produs durabil și de calitate vizuală.
Dimensiunile tabloului sunt de 65 x 70 cm și au o adâncime de 5 cm.
Ediție limitată 1/5.
Pe spatele piesei puteți găsi datele despre lucrare.
Expedierea se va realiza prin compania United Parcel Service (UPS), pentru Spania și Europa, și prin compania Fedex pentru restul lumii.
Lucrarea va fi rulată și va fi protejată prin mai multe straturi de ambalaj, folie cu bule și plasată într-un tub rezistent.
Odată ce lucrarea este plătită, sunt necesi trei zile pentru procesul de ambalare și livrare către compania de expediție.
Piesa va ajunge în termen de zece zile, conform țării de destinație.

Ea nu vorbește. Nu se uită. Abia respiră. Și cu toate acestea, spune totul. Așezată într-o penumbră aurie, între limitele somnului și vigilenței, tânăra reprezentată în această imagine întruchipează esența cea mai pură a melancoliei. Gesticulația sa înclinată, cu capul odihnindu-se ușor pe mână, este o pauză prelungită în timp, ca și cum sufletul ar avea nevoie să se oprească pentru a se auzi pe sine."

Există o dulceață veche în trăsăturile ei, o armonie care amintește de fecioarele Renașterii sau de muze prerafaelite. Părul ei, căzut în valuri moi, este încununat de o simplă coroană de flori ofilate, simbol subtil al efemerului. Lumina — această protagonistă tăcută — mângâie obrazul ei cu o delicatețe aproape spirituală, de parcă lumea exterioară nu ar merita să tulbure calmul sacru al odihnei sale.

Rochia ei, din materiale simple, dar nobile, pare să facă parte din ambient, contopindu-se cu nuanțele pământii ale fundalului. Nu există niciun ornament care să distragă, niciun exces care să-i fure din tăria tăcerii ei. Totul în această imagine evocă o stare contemplativă, o tristețe fără dramă, o frumusețe care s-a resemnat să fie, pur și simplu, privire.

Dar ce visează ea? Ce gânduri apasă în spatele pleoapelor închise? Scena nu o dezvăluie, și poate acolo constă forța ei: în a nu spune o poveste explicită, ci în a invita pe cel care o privește să o completeze. Poate fi așteptarea unei iubiri absente, amintirea unei copilării care s-a risipit, sau acceptarea calmă a unui destin inevitabil. Ceea ce este cert este că, în liniștea ei, există un ecou al tuturor nostalgiilor noastre.

La atmosfera picturală, încărcată de clar-obscur, accentuează dramatismul intim al imaginii. Mai mult decât o fotografie sau un portret, pare o pictură veche care a supraviețuit secolelor fără să piardă un gram de emoție. E ca și cum Caravaggio ar fi găsit o eroină a sufletului și ar fi lăsat-o suspendată în acest moment de reculegere pentru totdeauna.

Ea nu este nici zeiță, nici sfântă. Este, pur și simplu, umană. Umană în vulnerabilitatea ei, în retragerea ei, în misterul ei. Iar acea umanitate senină este ceea ce o face sacră. În timpuri de zgomot, de efemeritate, de expunere constantă, ea ne amintește de valoarea pauzei, a retragerii, a blândeții față de sine.

Astfel, acest personaj ne invită să coborâm vocea, să închidem ochii, să ne întoarcem în acel loc interior unde încă suntem capabili să simțim fără să explicăm, să ne amintim fără cuvinte, să visăm fără teamă. Pentru că există zile —și această imagine știe asta— în care sufletul are nevoie doar de puțin liniște pentru a se regăsi cu adevărul său cel mai profund.