Aristotele - Moralia Nicomachea - 1541

TRASEUL OMULUI DE MEZĂ, CA COD AL FERICIRII
Editie venețiană ilustrată importantă a Eticii nicomahice a lui Aristotel, îmbogățită de comentariile lui Eustrazio, Aspasio, Michele de Efeso și alți interpreți ai tradiției bizantine, tradusă în latină de Ioannes Bernardus Felicianus. Opera reprezintă unul dintre momentele cele mai înalte ale transmisiei umaniste a filosofiei morale aristotelice, în care textul antic este filtrat printr-o stratificare interpretativă complexă. Din această perspectivă, Etica nu apare doar ca un tratat moral, ci ca un sistem ordonat de proporții și relații, aproape o geometrică a acțiunii umane. Diagramele prezente în text, împreună cu dispozitivul exegezei, redau o viziune a virtuții ca echilibru dinamic, înscris în o concepție armonică a cosmosului și a sufletului.
VALOAREA PIÈLII
Esemplare complete se situează de regulă între 900 și 1.200 de euro; exemplare cu margini ample, post-scripturi vechi sau legături de prestigiu pot atinge valori superioare.

DESCRIEREA FIZICĂ ȘI CONDIȚIA
Legătorie din pergament rigid din secolul al XVIII-lea cu tăieturi la spray; semne de uzură. Marca tipografică jontină cu crin la frontispiciu și la sfârșitul volumului.
Notă de posesie manuscrisă pe verso frontispiciului; postile dvs. de mână coeve, indicând o lectură activă și structurată a textului. Capetele de pagină și initialele xilogravate decorate; prezența diagramelor și schemelor explicative în text.
Brunire și vedenii fiziologice. Esemplarul, în ansamblu, bine conservat.
În cărțile vechi, cu o istorie de secole, pot exista unele imperfecțiuni care nu sunt întotdeauna evidențiate în descriere.
Colația: pp. (2); 32 nn.; 548; 2 nn.; (2).

TITLUL COMPLET ȘI AUTORUL
Aristotelis Stagiritae Moralia Nichomachia cum Eustratii, Aspasii, Michaelis Ephesii, nonnullorumque aliorum Graecorum explanationibus, nuper a Ioanne Bernardo Feliciano Latinitate donata.
Venetiis, apud haeredes Lucaeantonij Iuntae Florentini, 1541.
Aristotele9.
Eustrazio, Aspasio, Michele di Efeso e alți interpreți ai tradiției bizantine, tradotti în latină de Ioannes Bernardus Felicianus

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Etica nicomahică constituie nucleul reflecției aristotelice asupra acțiunii umane, bazat pe principiul „mijlocului drept”, înțeles nu ca compromis, ci ca echilibru dinamico între exces și deficiență. În Renaștere, acest concept capătă dimensiuni mai ample, fiind interpretat ca principiu universal de armonie, aplicabil nu doar la morală ci și la politică, medicină și cosmologie.
Prezența comentariilor grecești traduse de Feliciano introduce o stratificare interpretativă care îmbogățește textul, transformându-l într-un sistem complex de lectură. Eustrazio, Aspasio și Michele de Efeso nu se limitează să explice pe Aristotel, ci îl extind însemnătatea, inserându-l într-o tradiție filosofică care traversează lumea bizantină și ajunge la Renașterea occidentală.
Diagramele prezente în volum atestă o voință de a vizualiza structura virtuții și a relațiilor morale, sugerând o lectură aproape „matematică” a eticii. În acest sens, cartea se configurează ca un dispozitiv de cunoaștere, în care filosofia devine metodă și disciplină a echilibrului interior.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Aristotel (384–322 î.Hr.), născut la Stagira, a fost unul dintre cei mai mari filosofi ai antichității și fondatorul aului Liceului din Atena. Opera sa, vastă, cuprinde logică, metafizică, etică, politică și științe naturale. În Etica nicomahică dezvoltă o concepție a fericirii (eudaimonia) ca realizare deplină a naturii umane prin practicarea virtuților.
Eustrazio, Aspasio și Michele de Efeso au fost dintre principalii comentatori greci ai Eticii aristotelice între perioada târzie a antichității și Bizanțiul medie.
Ioannes Bernardus Felicianus (Giovanni Bernardo Feliciano), umanist și traducător al secolului al XVI-lea, a avut un rol decisiv în a face publicului latin tradiția exegezei grecești accesibilă.

ISTORIE DE TIPAR ȘI CIRCULAȚIE
>Ediția din 1541, tipărită la Veneția de către moștenitorii lui Lucantonio Giunta, se înscrie în marea perioadă a publishing-ului umanist venețian. Atelierul giuntin, dintre cele mai prestigioase ale timpului, a fost protagonist în răspândirea textelor clasice însoțite de aparate filologice și comentarii.
>Combinarea textului aristotelic cu comentariile grecești traduse în latină a făcut ca această ediție să fie deosebit de potrivită pentru uzul universitar, favorizând o răspândire largă în cercurile academice europene.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
EDIT16 – CNCE, Aristotelis Moralia Nichomachia, Venezia, Giunta, 1541.
ICCU/OPAC SBN, censimenti dell’edizione veneziana 1541.
Adams, Herbert M., Catalogue of Books Printed on the Continent of Europe 1501–1600, Cambridge, 1967, A-1915.
Renouard, Philippe, Annales de l’imprimerie des Giunta, Paris, 1891, pp. 150–154.
Lohr, Charles B., Latin Aristotle Commentaries, Florence, Olschki, 1988, pp. 67–72 (traditione dei commenti greci).
Burnyeat, Myles, Aristotle’s Ethics, London, Duckworth, 1980, pp. 15–42.
Barnes, Jonathan, Aristotle: A Very Short Introduction, Oxford, 1982, pp. 78–95.