Aldo Aldi (XX) - Entro Terra Ligure






Master în Inovare şi Organizare Culturală, zece ani experienţă în arta italiană contemporană.
| 100 € | ||
|---|---|---|
| 5 € | ||
| 4 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 127823 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
Biografia și parcursul artistic al lui Aldo Aldi
Aldo Aldi s-a născut în Genova în 1904 și a decedat în 1984 la Castiglione dei Pepoli, în provincia Bologna. După ce a obținut diploma la Școala Suedeză de Economie și Comerț, a pornit pe un drum artistic formându-se sub îndrumarea maeștrilor Anton Giulio Santagata și Giuseppe Cominetti.
În anii treizeci a împăcat activitatea picturală cu cea scenică: între 1933 și 1935 a scris mai multe comedii, ocupându-se personal și de decoruri. Tocmai decorurile au devenit pentru el un domeniu central, la care s-a dedicat până în 1950, colaborând cu Piccolo Teatro din Genova.
Începând cu anii cincizeci a ales să se concentreze exclusiv pe pictură, activitate pe care a dus-o înainte cu continuitate și rigoare pentru peste jumătate de secol. În ciuda producției sale îndelungate și intense, Aldi a menținut întotdeauna o atitudine rezervată, evitând în mod conștient o frecventare publică. Prima sa expoziție personală a avut loc abia în 1974.
Din acel moment încolo, opera sa a obținut o recunoaștere critică în creștere, cu semnale de mare valoare, invitații la premii, participări la expoziții colective și runde de prezentări, precum și numeroase aprecieri și în plan internațional. Lucrările sale au intrat în colecții publice și private, atât în Italia cât și în străinătate, și în instituții statale.
De-a lungul carierei a fost membru al unor instituții și academii artistice de prestigiu, printre care: Academia Tiberina din Roma, Academia di San Marco din Napoli, Academia Universale Marconi din Roma, Academia Italia A. Magno din Firenze, Academia d’Arte Contemporanea din Roma, Universitatea Artelor din Bologna și International Academy of Sciences and Arts de la San Mateo, în California (SUA).
⸻
Prezențe bibliografice și critice
Opera lui Aldo Aldi este documentată pe larg în numeroase publicații, anale, cataloage și runde de prezentări dedicate artei italiene și europene contemporane. În rândul principalelor se remarcă:
• Pictori și pictură contemporană – Il Quadrato, Milano (1974)
• Catalogul Național Bolaffi de Artă Modernă nr. 11, Torino (1975)
• Bolaffi Arte, Torino (1976–1978)
• Ghid Regional Bolaffi Artiști Italieni – Liguria, Torino (1977)
• Annuari Comanducci – Rassegna d’Arte nr. 3, 5, 9, 11, Milano (1976, 1978, 1982, 1984)
•Anii ’60 și ’70 ai Artei Italiene, vol. VI, Piacenza (1975–1976)
•Linea Figurativa, Ancona (1975)
•Quadreria Contemporanea, Milano (1975)
•La Zattera, Viareggio (1974)
•L’Elite, Varese (1977)
•Ghidă către Arta Italiană, Ancona (1977)
•Arte e Stampa Liguria, Genova (1977)
•Emilia e Romagna (1978)
•Rassegna Toscana, Livorno (1977–1978)
•Annuario Arte Base nr. 2, Torino (1977–1978)
•Primi Piani, Bologna (1980)
•Dizionario degli Artisti Europei Contemporanei, Roma (1980)
•I Maestri della Pittura Contemporanea, Milano (1981)
•Italia Turistica, Padova (1981)
•Arte – Cunoașterea Artiștilor, Milano (1980)
•Vernice nr. 1–2, Veneția (1981)
•Vademecum dell’Arte, Firenze (1981–1982)
•Pan Arte, Bologna (1982–1984)
•Arte Italiană Contemporană, Firenze (1983)
Biografia și parcursul artistic al lui Aldo Aldi
Aldo Aldi s-a născut în Genova în 1904 și a decedat în 1984 la Castiglione dei Pepoli, în provincia Bologna. După ce a obținut diploma la Școala Suedeză de Economie și Comerț, a pornit pe un drum artistic formându-se sub îndrumarea maeștrilor Anton Giulio Santagata și Giuseppe Cominetti.
În anii treizeci a împăcat activitatea picturală cu cea scenică: între 1933 și 1935 a scris mai multe comedii, ocupându-se personal și de decoruri. Tocmai decorurile au devenit pentru el un domeniu central, la care s-a dedicat până în 1950, colaborând cu Piccolo Teatro din Genova.
Începând cu anii cincizeci a ales să se concentreze exclusiv pe pictură, activitate pe care a dus-o înainte cu continuitate și rigoare pentru peste jumătate de secol. În ciuda producției sale îndelungate și intense, Aldi a menținut întotdeauna o atitudine rezervată, evitând în mod conștient o frecventare publică. Prima sa expoziție personală a avut loc abia în 1974.
Din acel moment încolo, opera sa a obținut o recunoaștere critică în creștere, cu semnale de mare valoare, invitații la premii, participări la expoziții colective și runde de prezentări, precum și numeroase aprecieri și în plan internațional. Lucrările sale au intrat în colecții publice și private, atât în Italia cât și în străinătate, și în instituții statale.
De-a lungul carierei a fost membru al unor instituții și academii artistice de prestigiu, printre care: Academia Tiberina din Roma, Academia di San Marco din Napoli, Academia Universale Marconi din Roma, Academia Italia A. Magno din Firenze, Academia d’Arte Contemporanea din Roma, Universitatea Artelor din Bologna și International Academy of Sciences and Arts de la San Mateo, în California (SUA).
⸻
Prezențe bibliografice și critice
Opera lui Aldo Aldi este documentată pe larg în numeroase publicații, anale, cataloage și runde de prezentări dedicate artei italiene și europene contemporane. În rândul principalelor se remarcă:
• Pictori și pictură contemporană – Il Quadrato, Milano (1974)
• Catalogul Național Bolaffi de Artă Modernă nr. 11, Torino (1975)
• Bolaffi Arte, Torino (1976–1978)
• Ghid Regional Bolaffi Artiști Italieni – Liguria, Torino (1977)
• Annuari Comanducci – Rassegna d’Arte nr. 3, 5, 9, 11, Milano (1976, 1978, 1982, 1984)
•Anii ’60 și ’70 ai Artei Italiene, vol. VI, Piacenza (1975–1976)
•Linea Figurativa, Ancona (1975)
•Quadreria Contemporanea, Milano (1975)
•La Zattera, Viareggio (1974)
•L’Elite, Varese (1977)
•Ghidă către Arta Italiană, Ancona (1977)
•Arte e Stampa Liguria, Genova (1977)
•Emilia e Romagna (1978)
•Rassegna Toscana, Livorno (1977–1978)
•Annuario Arte Base nr. 2, Torino (1977–1978)
•Primi Piani, Bologna (1980)
•Dizionario degli Artisti Europei Contemporanei, Roma (1980)
•I Maestri della Pittura Contemporanea, Milano (1981)
•Italia Turistica, Padova (1981)
•Arte – Cunoașterea Artiștilor, Milano (1980)
•Vernice nr. 1–2, Veneția (1981)
•Vademecum dell’Arte, Firenze (1981–1982)
•Pan Arte, Bologna (1982–1984)
•Arte Italiană Contemporană, Firenze (1983)
