René Magritte (1898-1967), d'après - Décalcomanie






A fost Senior Specialist la Finarte timp de 12 ani, specializată în printuri moderne.
| 11 € |
|---|
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 127726 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
René Magritte (d’après) – Décalcomanie, linogravură 44 × 30 cm, ediție limitată numerotată la 300 de exemplare, semnată pe placă, în stare medie, fabricată în Belgia, perioada 2000–2010.
Descriere de la vânzător
René Magritte (1898-1967), după - autografat în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE
Litografie pe Păiană BFK Rives vellum.
Numerotat / 300 exemplare, semnat în tiraj
Litografie realizată sub controlul Succesiunii Magritte, autentificată prin sigiliu olog, Succesiune, semnată pe piatra de la baza stângă și autografată în creion de dl. Charly Herscovici, Președintele Fundației MAGRITTE (cu inițiala pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, renumitul suprasenzorial belgian, a creat mai multe lucrări fascinante ce joacă cu temele ferestrelor, sferelor și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964, „Le Tombeau des Lutteurs” (Mormântul luptătorilor), deși este adesea denunțată pur prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale arhetipale, izbitoare.
În această piesă captivantă, o fereastră acționează ca un cadru pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confrontat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o piatră sau ca o planetă, care pare să fie suspendat direct în afara geamului. Această sferă nu atârnă de nimic; pur și simplu plutește în mijlocul câmpului vizual. Deasupra și în jurul acestui orb enigmatic, norii stilizați umplu cerul, redați cu calitatea caracteristică, precisă, dar onirică a lui Magritte.
Interacțiunea acestor elemente creează o simțire de familiaritate și, în același timp, o stranie profunzime. Fereastra, de obicei un portal către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera neliniștitoare generală, făcând parte din acest tablou bizar. Magritte folosește magistral aceste motive comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să pună întrebări despre ceea ce este real, despre ceea ce este imaginar și despre natura însăși a reprezentării.
René Magritte (1898-1967), după - autografat în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE
Litografie pe Păiană BFK Rives vellum.
Numerotat / 300 exemplare, semnat în tiraj
Litografie realizată sub controlul Succesiunii Magritte, autentificată prin sigiliu olog, Succesiune, semnată pe piatra de la baza stângă și autografată în creion de dl. Charly Herscovici, Președintele Fundației MAGRITTE (cu inițiala pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 44x30 cm.
René Magritte, renumitul suprasenzorial belgian, a creat mai multe lucrări fascinante ce joacă cu temele ferestrelor, sferelor și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964, „Le Tombeau des Lutteurs” (Mormântul luptătorilor), deși este adesea denunțată pur prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale arhetipale, izbitoare.
În această piesă captivantă, o fereastră acționează ca un cadru pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confrontat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o piatră sau ca o planetă, care pare să fie suspendat direct în afara geamului. Această sferă nu atârnă de nimic; pur și simplu plutește în mijlocul câmpului vizual. Deasupra și în jurul acestui orb enigmatic, norii stilizați umplu cerul, redați cu calitatea caracteristică, precisă, dar onirică a lui Magritte.
Interacțiunea acestor elemente creează o simțire de familiaritate și, în același timp, o stranie profunzime. Fereastra, de obicei un portal către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera neliniștitoare generală, făcând parte din acest tablou bizar. Magritte folosește magistral aceste motive comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să pună întrebări despre ceea ce este real, despre ceea ce este imaginar și despre natura însăși a reprezentării.
