Școala Germană (XX) - Vanitas, memento mori






Specializată în picturi și desene ale maeștrilor clasici din secolul XVII, cu experiență în licitații.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 127726 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Tablou in ulei pe panza intitulat „Vanitas, memento mori”, Școala germană (XX), 1920, perioadă 1930-1940, dimensiuni 67 x 51 cm, în stare bună, fără semnătură.
Descriere de la vânzător
Școala germană a începutului secolului XX
“ Vanitas, memento mori “
Ulei pe pânză, începutul secolului XX 1920/1930 (Germania)
Prezentarea operei:
Pictura înfățișează o figură scheletică parțial îmbrăcată, surprinsă într-o poziție în trei sferturi, conștientă de tradiția portretului clasic. Scheletul, înfășurat într-un drapaj roșu intens, poartă o căciulă închisă decorată cu un element metalic și cu un lanț ce coboară pe lângă partea vaccinului, evocând o amintire vagă la felinarile militare sau ceremoniale.
Opera se înscrie în lunga tradiție a vanitasului și a memento mori, dar o face cu un limbaj actualizat și pintural liber. Moartea nu este reprezentată ca un eveniment violent sau macabru, ci ca o prezență tăcută și demnă, aproape nobilitată de poziție și de îmbrăcăminte. Structura osoasă, redată cu grijă anatomică, dar fără o încântare realistă, iese din drapaj ca un corp încă aflat „pe scenă”, suspendat între viață și dezintegrare.
Fundalul, dominat de nuanțe verzi adânci și de forme picturale abia sugerate, contribuie la crearea unei atmosfere rarefiate și intempore. Pensulele par mai libere și mai materiale decât în lucrările anterioare, sugerând o sensibilitate despre secolul XX sau de sfârșit de secol XIX, în care interesul nu mai este citarea fidelă a trecutului, ci rearanjarea sa simbolică.
Roșul mantiei dobândește o valoare puternic alluzivă: culoare a puterii, a sângelui și a pasiunii, devine aici învelișul unui corp lipsit de viață, întărind contrastul dintre aparență și adevăr, între autoritatea exterioară și inevitabilitatea sfârșitului. Figura pare conștientă de propria condiție, nu victimă, ci martor.
În ansamblu, pictura se configurează ca o meditație vizuală asupra identității, asupra timpului și asupra fragilității, în care limbajul portretului oficial este vidat și transformat într-o imagine de o neliniștitoare imobilitate. O operă care dialoghează atât cu pictura simbolistă, cât și cu tradiția barocă a memento mori, oferind privitorului o reflecție tăcută și profundă asupra fragilității existenței.
Dimensiuni: 67 x 51 cm
Originară din Colecția privată
Starea de conservare: Bună, cu semne normale ale timpului - restaurări prezente și vizibile pe verso
* rama prezentă în fotografie a fost utilizată doar în scop demonstrativ / rama nu este prezentă
Ideal pentru colecționari și investiții
Cu certificat de autenticitate în conformitate cu legea - Expertiză
Ambalare profesională și expediere asigurată
Povestea Vânzătorului
Școala germană a începutului secolului XX
“ Vanitas, memento mori “
Ulei pe pânză, începutul secolului XX 1920/1930 (Germania)
Prezentarea operei:
Pictura înfățișează o figură scheletică parțial îmbrăcată, surprinsă într-o poziție în trei sferturi, conștientă de tradiția portretului clasic. Scheletul, înfășurat într-un drapaj roșu intens, poartă o căciulă închisă decorată cu un element metalic și cu un lanț ce coboară pe lângă partea vaccinului, evocând o amintire vagă la felinarile militare sau ceremoniale.
Opera se înscrie în lunga tradiție a vanitasului și a memento mori, dar o face cu un limbaj actualizat și pintural liber. Moartea nu este reprezentată ca un eveniment violent sau macabru, ci ca o prezență tăcută și demnă, aproape nobilitată de poziție și de îmbrăcăminte. Structura osoasă, redată cu grijă anatomică, dar fără o încântare realistă, iese din drapaj ca un corp încă aflat „pe scenă”, suspendat între viață și dezintegrare.
Fundalul, dominat de nuanțe verzi adânci și de forme picturale abia sugerate, contribuie la crearea unei atmosfere rarefiate și intempore. Pensulele par mai libere și mai materiale decât în lucrările anterioare, sugerând o sensibilitate despre secolul XX sau de sfârșit de secol XIX, în care interesul nu mai este citarea fidelă a trecutului, ci rearanjarea sa simbolică.
Roșul mantiei dobândește o valoare puternic alluzivă: culoare a puterii, a sângelui și a pasiunii, devine aici învelișul unui corp lipsit de viață, întărind contrastul dintre aparență și adevăr, între autoritatea exterioară și inevitabilitatea sfârșitului. Figura pare conștientă de propria condiție, nu victimă, ci martor.
În ansamblu, pictura se configurează ca o meditație vizuală asupra identității, asupra timpului și asupra fragilității, în care limbajul portretului oficial este vidat și transformat într-o imagine de o neliniștitoare imobilitate. O operă care dialoghează atât cu pictura simbolistă, cât și cu tradiția barocă a memento mori, oferind privitorului o reflecție tăcută și profundă asupra fragilității existenței.
Dimensiuni: 67 x 51 cm
Originară din Colecția privată
Starea de conservare: Bună, cu semne normale ale timpului - restaurări prezente și vizibile pe verso
* rama prezentă în fotografie a fost utilizată doar în scop demonstrativ / rama nu este prezentă
Ideal pentru colecționari și investiții
Cu certificat de autenticitate în conformitate cu legea - Expertiză
Ambalare profesională și expediere asigurată
