Camilo - Umbral de Papel

Opera lui Camilo construiește un teritoriu intim în care cotidianul se transformă într-un refugi emoțional. Picturile sale ne invită să oprim timpul și să locuim în scene domestice încărcate de liniște, armonie și o contemplare calmă a vieții.

Pisici care se odihnesc lângă ferestre deschise, femei care citesc, așteaptă sau țin flori, mese cu fructe, carafe și pahare de vin: toate aceste elemente alcătuiesc un univers familiare în care realitatea nu este descrisă într-un mod literal, ci reinterpretată din memorie, din calm și din sensibilitate.

Culoarea este unul dintre marile protagoniști ai limbajului său plastic. Camilo lucrează cu o paletă de influență fauvistă clară, unde nuanțele intense — roșuri, galbenuri, verzi și albastruuri vibrante — se eliberează de funcția descriptivă pentru a deveni vehicule ale emoției. Culoarea nu imită: exprimă. Nu umbrește: bate.

Formal, figurile apar într-o sintaxă elegantă, cu contururi definite și volume simplificate, ceea ce întărește senzația de ordine și echilibru. Această economie de forme, departe de a reduce profunzimea, potențează expresivitatea ansamblului, permițând fiecărei scene să respire și să dialogheze cu privitorul din liniște.

Pisicile — prezențe constante în opera sa — funcționează ca simboluri ale introspecției, libertății și domesticității împărtășite. Nu sunt simple animale: sunt gardienii casei, martori tăcuți ai unei vieți interioare bogate și liniștite. Femeile, pe de altă parte, apar împăiate într-o atmosferă de delicatețe și contemplație, integrate armonios în spațiul pe care îl ocupă.

Camilo este absolvent al Programului de Instructor de Arte în orașul Las Tunas, Cuba, formare pe care o resimte în buna stăpânire tehnică și în coerența conceptuală a lucrării sale. În prezent trăiește și lucrează între Havana și Rusia, experiență ce i-a îmbogățit privirea și i-a amplificat dialogul cultural. A participat la diverse expoziții colective în Cuba și în străinătate, iar operele sale fac parte din colecții private în Rusia și în mai multe țări din Europa.

Într-o lume accelerată și încărcată de imagini stridente, pictura lui Camilo propune contrariul: răgaz, căldură și frumusețe senină. Opera sa nu caută să impresioneze prin zgomot, ci să persiste prin emoție.

Opera se înscrie într-un stil neo-fauvist, caracterizat prin utilizarea arbitrară și emoțională a culorii peste reprezentarea naturalistă. Folosind o tehnică de pictură acrilică sau în ulei, cu pensulațiură eliberată și matirică, artistul construiește volumul prin contraste cromatice puternice, unde nuanțele calde ale podelei (galbenuri și portocalii) se ciocnesc cu albastrul profund al tavernelor. Compoziția folosește resursa tabloului în tablou prin intermediul ferestrei deschise, creând o tranziție simbolică între refugiul intim al lecturii și măreția lumii exterioare. Pictorul urmărește să transmită o senzație de seninătate expansivă; figura feminină, cu spatele către privitor, acționează ca un ancor de calm ce demonstrează cum actul cititului permite a locui simultan un spațiu fizic cald și un orizont intelectual infinit.