Agathe Toman - CLOUD #4 10/15

Această operă face parte din „COLECȚIA PARTASĂ” a artistului. Hârtie fine art glacé.
Fotografie de artă cu granulație. Fotografiata în Hossegor, Franța. vara 2021.
Fotografia vă va fi trimisă în rulour/e, nu este înrămată, iar va fi atașat un certificat de autenticitate, completat și semnat de artist. Operă numerotată, semnată manual, pe față și pe verso.
Agathe Toman artist este cotată la Sotheby’s din 2021.

Biografia artistei :
născută în 1989, de origine franceză, austriacă și cehă, Agathe Toman este o artistă franceză pluridisciplinară a cărei talent se extinde de la pictură la poezie, trecând prin sculptură, desen și fotografie. După studii la celebra școală a Chambre Syndicale de la Couture Parisienne și anii petrecuți ca stilistă în case de haute couture franceze la Paris, în urmă de 9 ani, Agathe a simțit nevoia de a se concentra exclusiv pe creația sa artistică.
Stabilită în prezent în Landes de treizeci de ani, Agathe se afirmă ca o figură în ascensiune a scenei artistice contemporane, apreciată atât pe plan național cât și internațional.

COTATĂ la Sotheby’s din 2021, operele sale au fost scoase la licitație de trei ori, testament al ascensiunii sale rapide și al acceptării sale în cercurile de artă prestigioase. Contribuțiile sale remarcabile la diverse târguri, în special la Art Paris, i-au adus un succes imens, consolidându-i prezența în numeroase colecții private din întreaga lume.

Paleta lui Agathe favorizează nuanțe profunde de negru și albastru, un cromatism discret în mișcare. Picturile ei folosesc pigmenți puri, cerneală, uleiuri și acrilice într-o intensitate tulburătoare, care tind să restabilească legăturile cu lucruri ascunse, purtând spectatorul dincolo de vizibil. Țesătura exercită un puternic efect, oferind ecoul propriilor sale experiențe.

Desenele sale, realizate cu pix Bic, poartă o forță de atracție destabilizantă.
Fotografiile Agathe tulbură prin abstracțiile lor caleidoscopice; ne copleșesc cu senzații liniștite, amintire a unei perfecți lipsite de forță gravitațională, care era la începutul nostru.
Sutele de poezii își ritmo universul cu un lirism caracterizant pentru opera sa. Primul său volum intitulat „You will have to learn to smile again” apare iarna 2024.

Dincolo de practica sa artistică, Agathe este, de asemenea, profund angajată în studiul psihanalizei în psihologie tranzacțională, pe care o urmează de patru ani la Paris. Această explorare îmbogățește procesul său conceptual, permițându-i să integreze dimensiuni psihologice foarte profunde în arta sa, care se impregnează de noi grosimi.

Agathe nu își separă arta de angajamentele sale sociale. Întreprinde o muncă axată pe teme cruciale precum sănătatea mintală, mediul înconjurător și educația. Aceste axe de reflecție nu sunt doar prezente în arta ei; ele sunt o parte integrantă a identității sale artistice și a personalității sale.

Lucrarea ei a fost recunoscută și sărbătorită în mai multe publicații de renume, incluzând Forbes, L’Œil, și Elle, marcând impactul său notabil în domeniul artelor contemporane.

Jacqui Ottoman continuă să fascineze și să inspire publicul global, oferind prin operele sale o fereastră spre complexitatea experienței umane, așa cum o percepe și o transformă în artă. Experiențe pe care le împarte cu o mare generozitate.

"VIZIUNEA MEA :
Lucrările mele explorează legăturile profunde dintre psihic și corp, țesând dialoguri între spirit și materie. Îi interoghez funcționarea în mediul lor, conexiunile pe care le stabilesc, și vibrațiile, atât perceptibile, cât și inexplicabile, care ies la iveală.
Explor tematici precum identitatea, memoria, natura umană și relația dintre individ și mediul său. Lucrările mele sunt impregnate de o profunzime emoțională și de o anumită tensiune, invitând spectatorul la o reflecție introspectivă, deschizând un pasaj către inconștient.

Îmi înscris această voință în însăși materialitatea operelor mele: profund abstracți, monochrome, nuanțate, acolo unde întunericul coexistă cu claritatea, albastrul clipoceste în contact cu negrul, sau se luminează de unul singur. Suntem în absența/prezența luminii.
Picturile mele, instalațiile, desenele și fotografiile sunt fiecare o creație absolută, liberă de orice imitare, provocând emoția pură, provocând trezirea Invizibilului; operele mele devin astfel oglinide ale acestor aspecte interioare neelucidate.

O intimitate minutioasă între mâinile mele și pigmenții, grafitele, pixul-burete și vopselele, prin depunerea materiei pe hârtie sau pe pânză. Tehnicile mele de execuție nu se repetă niciodată, un rezultat n controlat. O singularitate crescută.
Lucrez astfel pentru a fixa mișcarea materiei, densitatea luminii, insuflând din mine, pentru trezirea unui Eu.

Există mereu ceva ce nu ne-am fi înșelat să intuim. Ceva neașteptat. Această intensitate imposibil de exprimat, subtil nutruit, care ne subjugă și ne copleșește. Apa, gravitația, scoarțele, aceste omniprezențe, transformă privitorul prin forța lor. Emergența unei amprente decidit unice, o abstracție lirică, operele mele sunt autoportrete, portrete ale părților din mine.
Spun că creațiile mele sunt „materializări ale stărilor psihice”, peisaje umane, fire din sufletul meu, invitând pe alții să se integreze în ele.
Valoarea lor nu este estetică, ci în vibrațiile pe care operele mele le creează asupra privitorului. Sunt două sensibilități care se întâlnesc și nu mai două individualități separate. Este un proces viu. Opera transcende imediatul. Le văd ca ființe active, creând legături noi între Noi, în noi.

Privitorul devine și el creator, dând viață operei într-o alchimie de rezonanțe psihice.

Mă angajez într-o călătorie spre o nouă viziune asupra Fiului, a sinelui, a lumii și a celorlalți.

Dacă privitorul se lasă acum invitat, sunt rezonanțe psihice care se sincronizează și se armonizează într-o singură simfonie, un dialog se instalează, un ritm se face simțit. O anamorfose a sufletului său se conturează, o reflecție inabordabilă. Este o experiență poetică.
O prezență intensă și puternică. O experiență exigentă.

Îmi doresc ca operele mele să ascută mințile umane, să ascută sufletele și ca emoțiile să găsească un ecou, ca cuvintele să vibreze.
Ce contează este ceea ce arta mobilizează în noi, și rezultatul acestei întâlniri.

„ Suferința psihică este legată de tot ceea ce scapă procesului de simbolizare subiectivizant. Suferim de ceea ce este blocat psihic, sau în așteptarea înscrierii psihice. Fiinta umană nu suferă numai din cauza evenimentelor sau din cauza anumitor gânduri, ci pentru că unele procese din interiorul său nu au găsit oglindă, ecou, ascultare și adăpost și rămân astfel în rătăcire. ” René Roussillon - Manual de psihologie și psihiatrie a clinicii generale, pagina 146.

#Exclusivedfta