Walter Valentini (1928) - LE MISURE, IL CIELO

Preziosa Acquaforte/Acquatinta de Walter Valentini (Pergola, 22 octombrie 1928 / Milano 20 mai 2022)
Titlu: “LE MISURE , IL CIELO” exemplarul I / X
Anul: 1988
Format placă - cm. 80 x 180
Format foaie - cm. 100 x 200
Tiraj - 99 + X
Tehnică: Acquaforte calcografică cu retouche’ în foiță de aur
Grafica este însoțită de Certificat de Autenticitate semnat manual direct de Maestru.
Opera este publicată în catalogul TxT Opera grafică ‘72 - ‘89
Rama nu este inclusă.
Expedierea în Italia se face cu colet Economic asigurat.
Expedierea în Europa sau extraeuropene se face cu colet Economic asigurat.
Sunt excluse eventuale taxe vamale rămase în sarcina Cumpărătorului (pentru țări non-UE).


Walter Valentini:
Artist de nivel internațional, expoziții personale din 1973 până în prezent: în Italia, de Messina, Milano, Roma, Napoli, Bari, Bologna, Trieste, Bolzano, Padova, Mantova, până la Cagliari, etc.;
În străinătate din Cracovia, Stockholm, Hamburg, New York, Luxemburg, Aspen (SUA), Paris, Anvers, Koln, Monte Carlo, Istambul, Ankara, Strasbourg, Washington, Chicago, Boston, Vancouver, Seul, Ljubliana, Lisabona, Praga, Innsbruck, Hollola (Finlanda), Buenos Aires, București, Madrid, Copenhaga, San Francisco, Tokyo, Sakaide (Japonia), Fredrikstad (Norvegia), Düsseldorf, Zürich, Oakland (SUA), Barcelona, Basel, Ghent (Belgia), Zürich, Soest (Olanda), la Moscova etc.

Numeroase premii câștigate și participări: 1ª Bienala Inciziei Italiene contemporane la Veneția în 1955; Bienala Internațională de Ibiza și Listowel; Bienala Internațională de Cracovia din 1984; Bienala Internațională de Ljubljana din 1984 și 1989; “XLVII” Bienala de la Veneția; Quadrienala de la Roma din 1999.
A realizat, la comanda directă, mari instalații la Milano, Bologna, Reggio Emilia, Chiaravalle (Ancona), Pesaro, Siegburg (Germania), Connecticut și Aspen (SUA)
A făcut parte din grupul care, în 2001, a proiectat biserica Ca’ Staccolo din Urbino.
Un univers, al lui Valentini, este poetic, ritmic, muzical, un simbolism geometric și evocator ce conduce către o sinteză, aproape metafizică și suprarealistă, o relație între semn, structură și materie vizuală care tinde spre un nou constructivism plin de sugestii, atât încât pare a fi „stări de spirit”. Din anii ’70 aprofundă legătura dintre pictură și gravură împreună cu o determinare profundă a spațiului cu valențe temporale, timp și spațiu, interpretat și reinventat cu măiestrie prin linii, abraziuni, ziduri crăpate, arhitecturi și geometrie magică, poetică.

Walter Valentini s-a născut în Pergola (Pesaro). Valentini a locuit în Roma între 1947-1948 iar în 1949 s-a mutat la Milano, unde l-au îndrumat ca profesori Max Huber, Albe Steiner și Luigi Veronesi. În 1950 s-a mutat din Lombardia la Urbino, unde a locuit până în 1955 și a frecventat Institutul de Arte Frumoase (Școala Cărții). Acolo a descoperit arta gravurii. În acest oraș a întâlnit, de asemenea, cultura renascentistă, care urma să lase urme adânci în activitatea sa viitoare. În acești ani Valentini s-a dedicat în principal cercetării în domeniile graficii și gravurii, participând la expoziții specializate. După ce și-a încheiat studiile în 1955, a părăsit Urbino pentru a se întoarce la Milano, unde a locuit de atunci. La Milano a început ca designer grafic, dedicându-se tot mai mult picturii. Este fascinat de un univers geometric, care pare să rezoneze cu Metafizica lui De Chirico. Tocmai acești aspecte strict formale le-a evidențiat Valentini în anii ’70, și din punct de vedere tehnic. La sfârșitul deceniului lucrările sale au fost dominate de alb, aducând o concise deschisă, exprimată și prin scară mare a informațiilor ambientale care au culminat în „Stanze del tempo” și în „Muro del Tempo”, care au fost noi dezvoltări în seria dedicată „Città del sole” și „Città Ideale”, iar apoi în plăci mari din seria „Le misure, il cielo”. Expozițiile au devenit din ce în ce mai frecvente, la fel și contribuțiile critice și premiile pentru munca sa în Italia și în străinătate. În 1979 Universitatea din Massachusetts din Boston l-a invitat pe Valentini la un seminar ca parte a unei expoziții de artiști italieni „Nașterea operei.” În 1982 a câștigat premiul întâi la Bienala Internațională de Ibiza și Listowel. În 1984 i s-a acordat Grand Prix-ul „X Bienală Internațională a Graficii” de Cracovia, care în 1986 a organizat pentru el o expoziție la Cracovia și Toruń. În 1988 a creat o instalație în „Sala dospocitorilor” din mănăstirea „S. Maria in Castagnola” din Chiaravalle (Ancona) și o lucrare pe pânză „Città del Sole” pentru Camera de Muncă a Reggio Emilia. În 1989 a fost invitat la Ljubljana, cu o expoziție solo la „XVIII Bienala Internațională de Grafic Design”. În același an a avut loc o expoziție a operei sale grafice și picturale la palatul Arengo din Rimini. În 1990 au fost două lucrări majore pentru edificarea Ashford Properties din Greenwich, Connecticut (SUA) și instalația pentru Muzeul din Siegburg (Germania), 1991, o instalație „Lo Spazio, il Tempo” pentru Harris Concert Hall în Aspen, Colorado și „Città Ideale” la palatul Antaldi Montani din Pesaro. În 1992 a creat instalația „Il Labirinto della Memoria” la Frearte Milano. Din acel moment s-a înregistrat un număr tot mai mare de expoziții personale în galerii și muzee: italienesti (la Milano în 1990 și în orașul său natal Pergola în 1993) și în străinătate (Boston, Stockholm, Hamburg, Köln, New York, Aspen, Tokyo, Monaco, Siegburg, Viena, Ankara). Între 1995 și 1996 a participat la expoziția personală „L'espace, le temps”, la Dionne Galerie din Paris și din nou în 1996 la „XXXéme Prix International Contempora Art” de la Montecarlo (Monaco), câștigând „Prix Gabriel Ollivier”. În 1997 a fost invitat la „XLVII Biennale di Venezia”, în pavilionul „Artă ne-implozivă” (pentru noul Clasic) și la Quadrennial la Roma în 1999. În 1999 și apoi în 2000 a expus la Institutul Italian de Cultură din Washington, Chicago și Vancouver: „Walter Valentini nei canti di G. Leopardi.” În 2001, o mare expoziție, „Walter Valentini. Sulle tracce dell’infinito” a fost găzduită la Palatul Magnani din Reggio Emilia. În iulie-septembrie 2002, pentru „52-a Expozitie Internațională de Artă GB Salvi”, orașul Sassoferrato (Ancona) a avut expoziția „Il cielo di Walter Valentini” amenajată în salile largi ale palatului fostului Tribunal al magistraților. În 2003 în Loano primăria a organizat evenimentul „Loano Fontane d’Arte” (Loano Fântâni de Artă), în cadrul căruia a contribuit cu lucrarea „Le misure, il cielo”, o fântână cu sculpturi în bronz de cm. 300x190. În 2005, tot în Loano, o expoziție la Palazzo Doria a inclus lucrarea sa „La voce silenziosa delle stelle” iar el a câștigat „Premiul Città di Staffolo” (Ancona) și premiul 56 Michetti „In & Out Artworks and environment in the Global dimension” la Francavilla al Mare (Chieti). În aprilie 2006 expoziția „Verso Aldebaran” curată de Marisa Bishop a fost inaugurată la „Galleria d’Arte 2000 & NOVECENTO” din Reggio Emilia. La 26 aprilie 2006, o sculptură numită „Memoria” realizată în bronz patinat (cm 350x82x142) a fost inaugurată în Piața S. Ambrogio din Milano în memoria părților căzute ale Diviziei Vicenza în timpul campaniei din Rusia 1941-1943. În același an a prezentat cartea de artă „Mario Luzi, Walter Valentini. Vetrinetta accidentale”, publicată de „Cento amici del libro”, prezentând plăcile de imprimare și foiile realizate manual, la Pavilionul de Artă Contemporană (PAC) din Milano. Și-a dedicat, în plus, tehnicii mozaicului, cu ajutorul maestrului Lino Reduzzi, realizând opere în spații publice și private. 2007, Premio Circolo della Stampa, Pesaro. În 2008, o expoziție de lucrări pe hârtie a fost organizată la Paris la Galeria „La Hune Brenner”. Apoi „Assessoratele Cultura ale Regiunii Marche” ale Primăriei Ancona au organizat expoziția „E ’una notte stellata. Eeco il progetto” în splendidele camere ale „Mole Vanvitelliana”. În aceeași perioadă, o sculptură în bronz patinat „Arco del Cielo” (275x35x30) a fost instalată permanent în „templeetto” (Vanvitelli) în centrul curții largi. De asemenea a fost publicat de Skira un catalog bogat care ilustrează cincizeci de ani din cariera sa artistică. În 2010 la „Galleria La Steccata” din Parma s-a amenajat o expoziție cu lucrări pe pânză și sculpturi: „Le misure, il cielo”, lucrări pe tablete și sculpturi din 1977 până în 2010. În octombrie 2010, „Galleria Originale” a expus „Puntesecche, Etchings, Works on Handmade Paper, Artist Books, Sculptures” iar „Galleria Il Castello” a organizat expoziția personală „Walter Valentini. Le Misure, il Cielo”. Valentini a avut de asemenea o activitate semnificativă în domeniul ilustrației – în editii fine și în ediții limitate de texte literare ale scriitorilor clasici și contemporani, printre care: Tommaso Campanella, Giacomo Leopardi, Guido Ballo, Mario Luzi, James Oreglia, Basil Reale și Robert Walser. În 2013 a câștigat Premiul întâi XXVIII International Graphic „Do Forni” organizat în colaborare cu Muzeele Civice ale Fundației Veneția. A avut, de asemenea, un program încărcat de predare, predând arta etching-ului la „Nuova Accademia di Belle Arti” din Milano între 1983 și 1985 unde a fost și Director.