Crucifix - Lemn - 1750-1800 - 35 cm

Măreț, prețios, fascinant și gotic, crocifix de altar din lemn de fructe și bronz auriu, în stil barochetto.

Crocifixul pe care îl veți avea în posesie este o operă de un mare farmec, care îmbină măreția secolului al XVIII-lea italian cu o Sferă de suflet legată profund de tradiția gotică.
Iată sinteza definitivă care unește stilul, istoria și simbolismul:
1. Încadrare istorică și stilistică
Obiectul este un crocifix de altar în stil Barocchetto, databil cu precizie în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea (1750-1780). Reprezintă acel moment de tranziție în care dramaticitatea barocului devine mai ușoară, elegantă și decorativă (Rococó), înaintea rigurozității neoclasice.
2. Legătura cu „Goticul”
În ciuda execuției din secolul al XVIII-lea, opera păstrează o moștenire gotică fundamentală:
Christus Patiens: figura lui Hristos nu este triumfător, ci suferind. Această iconografie a durerii, cu corpul arcuit în „S”, s-a născut în secolul al XIII-lea gotic (gândiți-vă la Cimabue sau Giunta Pisano) pentru a trezi empatie în credincios. Exemplarului dumneavoastră îi corespunde evoluția sa barocă, mai gradată, dar la fel de intensă.
Geometria luminii: raggiera aurită acționează ca o versiune sculpturală a marilor rosetelor din catedralele gotice. Ambii contribuie la a radia lumina divină („Soarele Dreptății”) către privitor, transformând materia în spirit prin aur și refracția luminii.
3. Caracteristici materiale și meșteșugul
Raggiera (Gloria): compusă din raze în formă de flacără și drepte, alternante, tipice începutului de secol XXVII, aveau rolul de a surprinde lumina lumânărilor pe altar.
Materialele: crucea din lemn închis (nuc sau eseu vopsit în onix) creează un contrast puternic cu Corpusul și raggiera,probabil realizate din bronz turnat sau lemn sculptat, finisate cu tehnica auririi cu mecca (argint acoperit cu lac galben).
Terminalele: capetele crucii prezintă ornamente în volute și scoici, motive decorative „la modă” în perioada 1750-1780.