Pablo Palazuelo (1927-2003) - Sigilla

Litografie de Pablo Palazuelo (* 1927 † 2003. Madrid) intitulată “Sigilla”
Această lucrare aparține seriei „Emblema”, creată de Palazuelo în 1980.
Semnată pe placa de către artist.
Editată de Maeght. tipărită de Arte París * Editie epuizată *
Realizată pe hârtie Arches de înaltă greutate, cu marca de apă caracteristică.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

*** ULTIMELE EXEMPLARE ***

Dimensiuni: 80 x 58 cm
An: 1980
Editie: 3000 exemplare
Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată înramată sau expusă, și a fost întotdeauna păstrată într-un dosar profesional de artă, astfel încât se menține în stare perfectă).
Proveniență: Colecție Privată.

Lucrarea va fi manevrată și ambalată cu grijă într-un pachet de carton întărit. Expedierea va fi însoțită de confirmare cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare de transport pentru valoarea finală a lucrării cu rambursare integrală în caz de pierdere sau deteriorare, fără costuri pentru cumpărător.

(*) Pablo Palazuelo a studiat arhitectura în Madrid și la Royal Institute of British Architects din Oxford. Din 1939 s-a dedicat exclusiv picturii. După ce a cultivat pe scurt un stil neocubist continuator al lui Picasso și Braque, a început să se intereseze de operele sculptorilor precum Naum Gabo și Anton Pevsner și de pictura lui Paul Klee, care l-a influențat profund.
Primele sale desene abstracte se bazau pe observația structurilor naturale, precum cristale de zăpadă, examinări microscopice ale celulelor sau fotografii aeriene; căutarea structurilor geometrice și a proporțiilor matematice avea să caracterizeze opera lui Palazuelo pe întreaga sa carieră.
În 1948 s-a instalat în Pavilionul Spaniol al Ciudad Universitaire din Paris, unde a avut întâlnire cu Chillida.
Prima sa expoziție individuală a avut loc la Galeria Maeght din Paris în 1955. Ulterior a expus în principalele muzee europene și americane, precum Guggenheim din New York, Carnegie International din Pittsburgh sau Muzeul de Artă Modernă din Paris.
În 1954 a început să dezvolte o_COMPONENTĂ sculpturală care a atins apogeul în deceniul anilor 70. În timp, geometria lui a dobândit mai mult dinamism și flexibilitate, iar ritmul s-a accelerat: fragmentarea produsă pe suprafață generează o rețea întreagă de linii drepte și întrerupte și apare o structură de cristalizări.
În 1969 s-a întors în Spania, unde și-a stabilit studioul definitiv. A fost onorat cu Medalia de Aur a Culturii și Artelor în 1982. În 2004 a primit Premiul Velázquez al Ministerului Spaniol al Culturii.