Petrucelli - Aritmetica e Geometria Pratica - 1768

MANUSCRIPT CORPOSO: DIN SECOLUL AL TREIZECELE SĂRIT PRIN PRACTICĂ, MĂSURĂ ȘI PROIECTARE
Rar și fascinant manuscris de matematică și geometrie practică, destinat unui utilizări concrete și cotidiene mai degrabă decât academice, unde teoria și aplicarea coabitează într-o formă directă, aproape artizanală. Volumul se distinge prin abundența diagramelor trasate cu pana, exemple de aplicare (măsurarea suprafețelor, butoaielor, terenurilor, poligoanelor) și o scriere vie care dezvăluie un context didactic sau profesional. Este un document valoros al culturii tehnice între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, în care matematica iese din universități și se ancora în meșteșuguri, în arimetriei și în arhitectură.
VALOAREA PE PIAȚĂ
Pentru manuscrise tehnice similare, cu domeniu matematic-practic, piața înregistrează valori în general între 800 și 2.000 de euro, cu vârfuri mai mari în prezența bogăției grafice, bună conservare și atribuire mai precisă.

DESCRIEREA FIZICĂ ȘI CONDIȚIA
Legătorie de epocă, în piele întreagă, semnată, cu urme de utilizare; dosarul cu scriere manuală pe verso. Textul integral redactat cu cerneală maronie, cu numeroase figuri geometrice trasate cu pana în text (diagrama, scheme proportionale, figuri solide și aplicații practice). Foi cu pete și bruinuri. În cărțile vechi, cu o istorie pluricentenară, pot exista unele imperfecțiuni, nu întotdeauna semnalate în descriere. Pp. (8); 572; 16nn; (24); 6nn; (2); 10nn; (6).

TITLUL COMPLET ȘI AUTORUL
Instituții de aritmetică și geometrică practică.
Castelfranco, 1768.
D. Giovanni Petrucelli.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
manuscrisul se înscrie în tradiția matematicii practice italiene, dezvoltată între secolele al XVI-lea și al XVIII-lea, destinată comercianților, tehnicienilor, arimarilor și arhitecților. Spre deosebire de tratatele teoretice, aici cunoașterea este orientată spre utilizare: calculul suprafețelor, măsurări indirecte, proporții, construcții geometrice aplicate obiectelor reale (ca butoaie și terenuri). Deosebit de interesantă este prezența exemplelorle concrete și explicațiilor operaționale, care reflectă o didactică empirică, probabil legată de un context local sau profesional. Figurinele desenate manual nu sunt simple ornamente, ci unelte de lucru, semn al unui savoir-passe transmis prin practică.
Acest tip de manuscrise reprezintă o sursă primară pentru istoria răspândirii matematicii în afara circuitelor universitare, documentând trecerea de la cunoașterea teoretică la cea aplicată, adesea în domeniul meșteșugurilor sau ecclesiastic.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Giovanni Petrucelli, preot activ în primii ani ai secolului al XVIII-lea, este o figură puțin documentată, dar manuscrisul sugerează un rol de profesor sau de compilator de texte didactice destinate studenților sau practicanților. Opera sa se plasează în tradiția italiană a matematicii aplicate, în care clerul a avut adesea un rol-cheie în transmiterea științei tehnice.

ISTORIA TIPĂRII ȘI RĂSPÂNDIREA
Dat fiind că este un manuscript, lucrarea nu aparține unei tradiții editoriale tipărite, ci circulației limitate și selecționate. Este plauzibil că textul a fost destinat utilizării interne (predare, formare tehnică) și că există puține exemplare, dacă nu chiar unice. Acest lucru îi mărește valoarea istorică și de colecție, în special în raport cu istoria didacticii științifice.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
Cajori, F., A History of Mathematical Notations, Chicago, 1928, pp. 150–180
Kline, M., Mathematical Thought from Ancient to Modern Times, New York, 1972, vol. II, pp. 395–420
Grendler, P., Schooling in Renaissance Italy, Baltimore, 1989, pp. 210–245
ICCU/OPAC SBN: nicio corespondență directă identificată (manuscris ne-censitat)
Smith, D.E., History of Mathematics, Boston, 1923, vol. I, pp. 320–345