Sylvain Barberot - Suspended spaces

Această lucrare este o turnare a bustului meu realizată din spumă poliuretanică și acoperită cu un voal de țesătură neagră. Ea face referire la sculptura italiană de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Aceste opere, adesea în marmură, reprezintă corpuri feminine complet voalate cu o precizie tulburătoare.
O operă de artă este prin esență o vanitate. Ea reflectă dorința artistului de a se obiectiva pentru a (se) supraviețui în fața timpului și răspunde vanității ideii artistului demiurg. Memoria nu este fixată, rămâne în devenire fără a se ancora vreodată într-un infinit. Dispariția ei este singura sa cale.

Artist internațional al cărui lucru se bazează pe dihotomia existentă între memoria și uitarea.
 Memoria este, după părerea mea, elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Totuși, în timp ce cultura noastră se străduiește să cioplească istoria cu dalta, mă străduiesc să inhibez, să deconstruiesc, ba chiar să-mi șterg memoria proprie. Un vast demers, exercițiul uitării…
 Corpul este doar suportul acestei memorii de care este dependent, ba chiar necesar. Ea îl construiește, îl modelează și îl transformă. Și dacă anamnesa se traduce din greacă ca revenirea amintirii, eu, din partea mea, o urmăresc pentru a mă despărți mai bine de ea.