Carmelo Manuel Tosto - Thresholds II: The Disjunction

Soglie II: Disjuncția (Thresholds II: The Disjunction)

Dipinto originale XL, seconda opera della trilogia “Soglie: Un’architettura dell’Inconscio”.

Această trilogie este o invitație de a locui spațiul care separă vizibilul de necunoscut. Prin ritmul urcării, complexitatea disjuncției spațiale și responsabilitatea finală a dualității, arhitectura se goleşte de funcția sa pentru a deveni o fereastră emoțională: un traseu geometric care ghidează observatorul să treacă granița dintre rigoarea construcției și adâncimea interioară.
Din urcare spre alegere.

Pictură executată manual cu acrilice pe pânză de dimensiuni "totalizate" 110x60 cm, dimensiunile suprafeței pictate fiind de 100x50 cm, au fost lăsați aproximativ 5 cm de margine albă în jurul pânzei, 100% bumbac cu granulație fină, lac final de protecție.

Opera este o piesă unică, semnată manual, cu certificat de autenticitate inclus, nu este o tipografie, nu este niciodată expusă.

Opera va fi ambalată cu cea mai mare grijă într-un tub și expediată înregistrat cu codul de urmărire în termen de 3 zile lucrătoare de la plată.

…................................................................................
Carmelo Manuel Tosto | Arhitect și Artist

Născut în Catania (Italia) în 1990, mi-am conturat parcursul creativ între rigurozitatea proiectării și libertatea viziunii. Formarea mea, realizată între Liceul Statel d’Arte di Catania și Facultatea de Arhitectură din Bologna, cu experiențe cruciale la Ankara și Milano, mi-au permis să dezvolt un limbaj în care ceea ce este construit devine emoție.

Cercetarea mea artistică alege arhitectura nu ca simplu subiect, ci ca structură a gândirii. În munca mea, elementele constructive se degajă de funcția lor practică pentru a deveni arhetipuri simbolice:

Scara - Reprezintă dinamismul devenirii. Este o invitație la mișcare, un element care conectează planuri fizice și metafizice, conducând observatorul către spații noi de conștiență sau locuri ale altcuiva.

Vârful/Portița - O poartă între cunoscut și necunoscut. Din punct de vedere arhitectural permite conectarea între spații, emoțional este purtat spre stări de spirit ale celui care privește. În spatele fiecărei porți, spectatorul este invitat să proiecteze ceea ce sălășluiește în inconștientul său, căutând mereu „dincolo” de vizibil, transformând actul contemplării într-un act de descoperire personală.

Arcada - Element arhitectural prin excelență, întruchipează reziliența și echilibrul. Capacitatea sa de a nu se lăsa zdrobit de poveri, ci de a le descarca armonios, se traduce printr-o linie curbată și molatică care întâmpină și liniștește, oferind o stabilitate ce este împreună structurală și spirituală.

În acest dialog constant între arhetipuri, materie și lumină, fiecare tablou naște-un „loc senzitiv”. Gestul pictural întâlnește rigurozitatea proiectării pentru a crea adâncime nu doar vizuală, ci perceptuală, invitând pe cine privește să locuiască spațiul țesălei și să descopere în el o parte din sine.