[Post Incunable] - Vigerio - Decachordum - 1507

CERUL SAVĂRIIU: ÎNTRE ICONOGRAFIE MISTICĂ ȘI PUTEREA ROVERESI ÎN ZORILE SEcolului al XV-lea
Decachordul creștin al lui Marco Vigerio se impune ca una dintre cele mai fascinante și complexe sinteze între teologie, imagine și propagandă ecleziastică în primul Renașmăt. Publicată în 1507 de către atelierul lui Girolamo Soncino, această editio princeps splendidă unește o construcție doctrinală rafinată cu un aparat iconografic de o putere vizuală extraordinară, în care viața și misterele lui Hristos sunt transfigurate în secvențe simbolice și narative. Opera, dedicată lui Iuliu al II-lea, reflectă încrengătura dintre devoțiune, politică și reprezentarea sacrului, configurându-se ca un adevărat obiect de prestigiu cultural și spiritual. Bogăția xilografiilor și calitatea tipografică o recomandă ca o carte totală, în care cuvântul și imaginea contribuie la construirea unui limbaj teologic extrem de sugestiv, destinat să influențeze și artele figurative ale vremii.
VALOAREA PE PIAȚĂ
Copia princeps din 1507, în special dacă este completă și cu aparat ilustrativ întreg, sunt extrem de căutate. Piața consemnează evaluări generalmente cuprinse între 12.000 și 30.000 de euro, cu exemplare excelente ce pot depăși această bandă. Copii defecte sau cu adăugiri, precum cazul de față, se situează mai realist între 7.000 și 15.000 de euro, menținând totuși un viu interes colecționistic pentru calitatea iconografică și relevanța istorică.

DESCRIEREA FIZICĂ ȘI STAREA
Legătorie în piele de pergament plin, autentică secolului al XIX-lea, dosul nervurat cu decoruri în aur în compartimentele sale și titlu pe un tăietor, tăieturi colorate, foițe în hârtie decorată. Prima pagină încadrată într-un chenar xilografic elegant, fitomorf pe fond negru, având în centru un mare stemă cardinalială. Ilustrația de însoțire compusă din 8 din 10 xilografii la între pagina întreagă, în cadre ornamentale, și numeroase vigneturi în text ce reprezintă episoade din viața lui Hristos. Prezența de margini tăiate, mai evidente în ultimele pagini; prima pagină ușor îngălbenită; consolidări la îmbinarea vitei A1, C8 și fasciculului E; unele ofiliri și pete; restaurări la o despărtură în n1 fără pierdere de text; unele hârtii îngălbenite. În cărți vechi, cu o istorie pluricentenară, pot exista unele imperfecțiuni, care nu sunt întotdeauna remarcat în descriere. Pp. (2); 14 nn; 492; 32; (2).

Titlul complet și autorul
Decachordum Christianum Iulio II Pont. Max. dicatum
Fano, Hieronymus Soncinus, 1507.
Marco Vigerio.

CONTEXT ȘI SEMNIFICAȚIE
Decachordul se articulează în zece cărți, fiecare introdusă de o mare xilografie, conform unei structuri simbolice care evocă numărul perfect și armonic al „decacordului”, metaforă a ordinii divine. Opera abordează teme centrale ale teologiei creștine — de la viața și patima lui Hristos la natura îngerilor — prin tratate scurte ce combină erudiția școlastică și tensiunea viziunii. Aparatul iconografic nu este un simplu complement, ci parte integrantă a discursului teologic: imaginile traduc concepte complexe în formă vizuală, creând un dialog continuu între text și figuri. În acest sens, volumul se situează într-o linie de gândire ce anticipează dezvoltări importante în arta renașterii; unii oameni de știință au susținut o relație indirectă cu programul iconografic Michelangelesco al Capelei Sixtine, în special în ceea ce privește genealogia lui Hristos. Opera reprezintă, de asemenea, o unealtă puternică de auto-reprezentare a familiei Della Rovere, încadrāndu-se în contextul politic și cultural al pontificatului lui Iuliu al II-lea.

BIOGRAFIA AUTORULUI
Marco Vigerio della Rovere (1446–1516), cardinal și arhiepiscop, a fost o figură marcantă a curiei romane în plinul Renașterii. Ruda cu papa Iuliu al II-lea, a avut un rol important în viața politică și ecleziastică a timpului său. Umaniș și teolog, s-a distins printr-o producție literară ce îmbină dogma și retorica, integrându-se în clima culturală a renașterii și măreției promovate de Roma roveresca.

ISTORIE TYPOGRAFICĂ ȘI RĂSPÂNDIRE
Tipărit la Fano de Girolamo Soncino, membru al celebrei dinastii tipografice evreiești convertite, ediția din 1507 reprezintă prima și cea mai importantă apariție a operei. Tipărirea, realizată cu mare efort economic (în mod tradițional indicat la 181 de ducați), atestă înaltul nivel tehnic și artistic atins de atelierul Soncino. Tirajul nu ar fi trebuit să fie numeros, destinându-se unui public select de clerici și umaniști, factor care contribuie astăzi la raritatea operei pe piață.

BIBLIOGRAFIE ȘI REFERINȚE
EDIT16 (ICCU): CNCE 63347 (exemplare trecute în biblioteci italiene)
Essling, Les livres à figures vénitiens, I, p. 145
Mortimer, Harvard Italian 16th Century Books, n. 537
Sander, Le livre à figures italien, n. 7589
WorldCat: înregistrare pentru ediția Fano 1507 cu localizări instituționale
Treccani, articolul „Marco Vigerio della Rovere” (pentru context istoric și interpretativ)
ISTC (pentru comparație cu producția coevală Soncino, date de verificat pentru ediția specifică)