Max Neumann (1949) - Senza Titolo

Am cunoscut operele sale mulți ani în urmă, într-o galerie din Bruxelles unde mersesem să caut un tablou de Schwontkowski de care m-am îndrăgostit și care este încă aici cu mine. Dar Nueumann, acea nouă descoperire, mi-a rămas în minte. M-au impresionat personajele lui fără față, care mi-au amintit de Bacon, cu acele singurătăți infinite și povară existențială pe care nimeni ca el nu a reușit să o reprezinte. Atunci am început să-l caut prin diferitele licitații ale acelei perioade și am rămas fermecat de o magnifică Carte Bruna pictată cu culorile sale tipice, care din când în când explodează în lumină și materie ce reprezintă doar pe sine. Atipică, ca aproape toate operele mele din proprietatea mea... Frumoasă.