Sylvain Barberot - Pop christ # 2






A studiat Istoria Artei la École du Louvre și s-a specializat în arta contemporană peste 25 de ani.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 131379 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Sylvain Barberot Pop christ # 2, sculptură în aliaj cu aur de 8 ct, ceară și paiete aurii, semnată manual, înălțime 41,5 cm, lățime 11 cm, adâncime 8 cm, greutate 3,5 kg, 2026, Franța.
Descriere de la vânzător
Cu Pop Christ, artistul propune o relectură tulburătoare și ambiguă a figurii christice, oscilând între iconografie sacră și estetică contemporană. Privat de brațe, acest Hristos din aliaj apare ca un corp amputat de gestul său răscumpărător, redus la o prezență mută, aproape vulnerabilă. Această absență nu este doar formală: acționează ca o deplasare simbolică, punând sub semnul întrebării capacitatea de a acționa, de a salva sau chiar de a binecuvânta într-o lume saturată de imagini și semne.
Suprafața sculpturii, acoperită cu o vopsea îmbogățită cu 30% aur pur și cu sclipici auriu, deturnează codurile tradiționale ale sacrului. Aurul, asociat istoric transcendenței și intemporalului, este aici tratat într-o materialitate strălucitoare, aproape decorativă, evocând universul spectacolului, al consumului și al „pop”. Această strălucire fragmentată surprinde lumina într-un mod instabil, transformând figura într-o icoană vibrantă, atrăgătoare și tulburătoare în același timp. Sacrul se contamină astfel de codurile strălucirii, estompând granițele dintre devoțiune și fascinația estetică.
Sculptura este menținută în poziție deasupra de un tija metalică neagră, care accentuează efectul de suspendare și izolarea. Baza din oțel, acoperită cu ceară roșie, introduce o tensiune cromatică puternică. Acest roșu profund, organic, evocă imediat sângele, suferința și sacrificiul, păstrând în același timp o dimensiune materială aproape industrială. Acționează ca un ancora pământească, amintind de corporativitatea lui Hristos în fața strălucirii artificiale a aurului.
Pop Christ se situează astfel la intersecția mai multor registre: între relicvă și obiect pop, între icoană sacră și artefact contemporan. Fracturând corpul și hibridizând materialele, opera invită la a regândi persistența figurilor religioase într-un imaginar vizual dominat de strălucire, de reproducere și de pierderea adâncimii simbolice.
Cu Pop Christ, artistul propune o relectură tulburătoare și ambiguă a figurii christice, oscilând între iconografie sacră și estetică contemporană. Privat de brațe, acest Hristos din aliaj apare ca un corp amputat de gestul său răscumpărător, redus la o prezență mută, aproape vulnerabilă. Această absență nu este doar formală: acționează ca o deplasare simbolică, punând sub semnul întrebării capacitatea de a acționa, de a salva sau chiar de a binecuvânta într-o lume saturată de imagini și semne.
Suprafața sculpturii, acoperită cu o vopsea îmbogățită cu 30% aur pur și cu sclipici auriu, deturnează codurile tradiționale ale sacrului. Aurul, asociat istoric transcendenței și intemporalului, este aici tratat într-o materialitate strălucitoare, aproape decorativă, evocând universul spectacolului, al consumului și al „pop”. Această strălucire fragmentată surprinde lumina într-un mod instabil, transformând figura într-o icoană vibrantă, atrăgătoare și tulburătoare în același timp. Sacrul se contamină astfel de codurile strălucirii, estompând granițele dintre devoțiune și fascinația estetică.
Sculptura este menținută în poziție deasupra de un tija metalică neagră, care accentuează efectul de suspendare și izolarea. Baza din oțel, acoperită cu ceară roșie, introduce o tensiune cromatică puternică. Acest roșu profund, organic, evocă imediat sângele, suferința și sacrificiul, păstrând în același timp o dimensiune materială aproape industrială. Acționează ca un ancora pământească, amintind de corporativitatea lui Hristos în fața strălucirii artificiale a aurului.
Pop Christ se situează astfel la intersecția mai multor registre: între relicvă și obiect pop, între icoană sacră și artefact contemporan. Fracturând corpul și hibridizând materialele, opera invită la a regândi persistența figurilor religioase într-un imaginar vizual dominat de strălucire, de reproducere și de pierderea adâncimii simbolice.
