Sylvain Barberot - à portée de main

Această lucrare este o mulare a mâinii unui copil, pictată cu o vopsea din aur pur diluată la 30%. Această lucrare se prezintă ca o amprentă suspendată între prezență și dispariție. Realizată pe baza mulajului mâinii unui copil, sculptura din rășină surprinde cu o precizie tulburătoare liniile, cutele și fragilitatea unui gest aflat încă în devenire. Ea fixează un moment intim, al unei creșteri în curs, al unui corp care se schimbă deja în momentul în care încercăm să păstrăm urma lui.\n\nSuprafața, acoperită cu o vopsea îmbogățită cu 30% aur pur, nu caută strălucirea ostentativă, ci o lumină temperată, aproape interioară. Aurul acționează aici atât ca un revelator de valoare, cât și de memorie. Nu sfințește obiectul doar, el subliniază prețiozitatea legăturii, a instantului împărtășit, a ceea ce, tocmai, nu poate fi reținut.\n\nÎn palmă este ținută o lumânare. Aprinsă, ea introduce o temporalitate irevocabilă în centrul însăși al operei. Arderea ei lentă implică lucrarea într-un proces de transformare continuă. Ceara se topește, flacăra tremură, și treptat obiectul dispare, luând cu el o parte vizibilă din compoziție. Ceea ce era oarecum la îndemână devine irecuperabil.\n\nAstfel, lucrarea articulează tensiune și delicatețe între conservare și pierdere. Ea interoghează dorința noastră de a ține ceea ce ne scapă, de a îngheța ceea ce, prin natură, este chemat să se transforme. Mâna copilului, simbol al viitorului și al devenirului, își ține aici dispariția proprie, ca o meditație tăcută asupra timpului care trece și asupra fragilității frumuseții legăturilor umane.\n\nArtist internațional al cărui demers se bazează pe dicotomia existentă între memorie și uitare. Memoria este, după părerea mea, elementul indispensabil care leagă corpul nostru de lume. Cu toate acestea, în timp ce cultura noastră se străduiește să fixeze istoria prin dalta, eu mă străduiesc să inhibez, să destructurez, ba chiar să îmi șterg propria memorie. Vastă întreprindere, exercițiul uitării…\nCorpul este doar suportul acestei memori, de care depinde, ba chiar este necesar. El o construiește, o modelează și o transformă. Și dacă anamneza se traduce din greacă ca revenirea amintirii, eu o urmăresc pentru a mă detașa de ea.